Catre Tur Virtual
Muzeul de la Şosea
Mereu actual din 1906


Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a fost înființat prin Decretul Regal nr. 2.777 din 13 iulie 1906, la conducerea căruia, la propunerea ministrului Instrucțiunii și Cultelor, Mihail Vlădescu, de la 1 octombrie 1906, a fost numit Alexandru Tzigara - Samurcaș.

Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a funcționat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea „neo-românească” a Muzeului de la Șosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureștenii. Dar finalizarea construcției va aștepta câteva decenii, având de înfruntat adversitățile vremurilor și ale oamenilor. De la începutul secolului al XX-lea și până în prezent, Muzeul de la Șosea a fost însă permanent în actualitate, istoria sa însoțind și reflectând construcția națională și vicisitudinile sale.

Această istorie începe, într-un fel, înainte de înființarea instituțională a muzeului, curând după apariția Principatelor Unite. În această perioadă de început al construcției naționale, Țăranul devine deja o referință simbolică centrală a identității noastre iar cultura țărănească începe să-i intereseze tot mai mult pe orășeni. Pentru a da un impuls „industriei casnice”, ce suferea din pricina concurenței produselor străine (la modă și, în plus, mai ieftine, fiind create industrial), Al. I. Cuza dă în 1863 o ordonanță pentru organizarea unor expoziții în care să intre și produse ale industriei casnice țărănești. Astfel, la 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, „exposițiunea națională de la Moșii de vite, de flori, de legume, de produse agricole și industriale”. Apar primele colecții private, expoziții naționale și participări ale României la expozițiile universale. Începe să se pună deja problema unui muzeu național, care să adăpostească în special produsele artistice ale poporului român.
„Pentru a schița un arbore genealogic trebuie să desemnezi mai întâi niște strămoși” – nota Irina Nicolau, povestind istoria Muzeului Național al Țăranului Român. Iar acest strămoș îndepărtat a fost Muzeul Național de Antichități (înființat în 1864 de același Al. I. Cuza). Aici se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, „o secțiune deosebită în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în țară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc.”. Exponatele vor proveni, în principal, din colecția locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colecțiile MȚR datează din acea perioadă.

Aceste prime încercări muzeale se fac însă fără nicio ordine și fără o viziune muzeografică propriu-zisă, ceea ce îl va face pe Tzigara Samurcaș să se întrebe, retoric: „Suntem vrednici de un muzeu național?”. Și să se străduiască o viață întreagă pentru a răspunde afirmativ și a realiza acest deziderat al unui „adevărat muzeu național”.

Prima sa formă este aceea a „Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială” – denumire pe care Tzigara-Samurcaș o considera „prolixă și inutil de complicată”. Viziunea despre menirea și amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată și prin schimbarea denumirii muzeului în „Muzeul de Etnografie și Artă Națională” iar apoi în „Muzeul de Artă Națională Carol I”. Arta țărănească devenise națională !

Muzeul de la Șosea își va continua periplul istoric și după schimbările fundamentale de după cel de al doilea război mondial. Evitând la limită să devină cazarmă a „armatei eliberatoare”, clădirea se va transforma, începînd cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al președintelui Nicolae Ceaușescu. Colecțiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Știrbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănățeanu, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Aici vor aștepta, într-o relativă uitare, vremuri mai bune.

Acestea vor veni imediat după revoluția din 1989. Pe 5 februarie 1990, un nou ministru inspirat, Andrei Pleșu, face un nou act întemeietor numindu-l – și la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică – pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înființatului Muzeu al Țăranului Român.
„Începem să facem liste de nume pentru noul muzeu – își aducea aminte Irina Nicolau, una dintre principalele colaboratoare ale lui Horia Bernea, în jurnalul său. Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia ! Știu precis că Horia le numerotase și că ajunsesem la vreo douăzeci și ceva de nume. Muzeul Țăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puțin în primii ani, pe mulți i-a enervat. Țăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ și politic incorect, pretindeau alții. Mai târziu ne-a părut și nouă rău că nu i-am zis Muzeul Țăranului, pur și simplu.” Iar mai departe: „După un an și ceva, încă ne mai luptăm să adăugăm numelui un subtitlu – Muzeu național de arte și tradiții. Renunțăm. Tot răul spre bine: am fi intrat într-o familie de muzee europene cu care nu avem nimic în comun”.

Într-adevăr, Muzeul Țăranului Român nu este un „muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvântului. Chiar dimpotrivă. „Vom studia satul, omul actual, țăranul așa cum este – declara Bernea –, dar vom înțelege ce s-a întâmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradițional”. Deschis la prefaceri și la „timpul prezent” până la a fi scandalos pentru muzeografii clasici, Muzeul Țăranului Român ține deci să păstreze o ancorare fermă și permanentă în acest „model” arhetipal. Numele muzeului poate induce astfel în eroare: nu este vorba despre un „muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viața și creația comunităților țărănești din anumite zone și epoci determinate ale țării, ci despre ceea ce Irina Nicolau numea „omul tradițional” iar Gabriel Liiceanu consideră ca fiind „universalitatea de tip uman pe care o reprezintă țăranul”. Muzeul Țăranului Român este astfel muzeul unei spiritualități oarecum atemporale, de care inițiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiți și pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală .

Această viziune mai degrabă universalistă decât particular-etnografică a adus, de fapt, marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Pe de altă parte, prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea „produselor țăranului român”, prin activitățile sale cu copiii și, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme antropologice, colocvii și seri culturale etc.) Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.
 

Vrem și noi în vacanță cu voi! La #AteliereDeAcasăMȚR




Măcar puțin, cât să ne împrietenim și să facem împreună jurnale de vacanță, felicitări ștampilate sau prin tehnica linogravurii, să ne imaginăm că suntem artiști păpușari, oameni de radio sau directori de muzee în sufragerie. În luna aprilie, îți poți da întâlnire aproape zilnic cu prietenii sau cu colegii de clasă la atelierele de la Muzeul Național al Țăranului Român, în cadrul proiectului #AteliereDeAcasăMȚR.
 

Atelierele se desfășoară pe platforma online Zoom, conform programului anunțat pe pagina de FB – Educație Muzeală MȚR, dar și cu posibilitatea înscrierii unui grup mai mare pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com în vederea stabilirii unui tip de atelier și a unui interval orar adecvate grupului.

Prețul unui bilet: 25 de lei/ participant (în preț nu sunt incluse și materialele necesare realizării atelierelor, lista materialelor urmând a fi comunicată fiecărui participant după confirmarea plății).
Durata unui atelier: între 1 oră și 1 oră și 30 de minute.
Participarea la ateliere se face numai pe baza de înscriere prealabilă, pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com.


Săptămâna 1, 5-11 aprilie 2021

Marți, 6 aprilie, 11.00 – 12.30 - Păpuși pe deget cu Beatrice Iordan
Folosind un material special care are drept calitate uscarea rapidă (fașă gipsată), vom realiza personaje mici, cât un deget, care vor deveni personaje principale în micile scenete inventate de participanți.
Tema atelierului se va realiza într-un singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

Joi, 8 aprilie, 14.00 – 15.30 - Îngerași din hârtie cu Beatrice Iordan
Folosind hârtia mare de împachetat, vom realiza îngerași care să aducă protecție și bucurie în zilele de sărbătoare.
Tema atelierului se va realiza în cadrul unui singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

Vineri, 9 aprilie, 11.00 – 12.30 - Atelier de construit jurnale de vacanță cu Valentina Bâcu
La Atelierul de construit jurnale de vacanță, te pregătești așa cum se merge în vacanță – cu un bagaj din care scoți la nevoie ce-ți trebuie: numele tău, pe care ți-l poți scrie în fel și chip, cu ștampile colorate, cu peniță cu tuș, ba chiar și în altă limbă. Vei mai avea nevoie să-ți alegi culorile preferate, texturi și dimensiuni – poți avea un jurnal cu niște pagini luuungi în care să prinzi chiar și valurile mării sau, dimpotrivă, unul mic, care să-ți încapă în buzunar și să-l porți tot timpul, peste tot, cu tine.
Se poate realiza în cadrul unui singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

Săptămâna 2, 12 – 18 aprilie

Miercuri, 14 aprilie, 11.00 – 12.30 - Masca (iepurași) cu fașă gipsată cu Beatrice Iordan
Folosind o tehnică asemănătoare cu papier-mâché, dar înlocuind hârtia cu un material cu uscare rapidă, vom realiza măști vesele de vacanță.
Tema atelierului se va realiza în cadrul unei singure întâlniri.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

Joi, 15 aprilie, 14.00 – 15.30 - Felicitări și scrisori ștampilate pentru cei dragi cu Beatrice Iordan
După ce ne vom cunoaște, vom povesti un pic despre obiceiul de a dărui și de a trimite scrisori și felicitări. Acum, când comunicarea este mult facilitată de căile de comunicare online, mai trimitem scrisori sau felicitări? Dacă da, cui le trimitem și cum?
După discuții, vom trece la realizarea propriu-zisă a felicitărilor folosind tehnici de realizare a ștampilelor, desen și scriere creativă. La sfârșit, ne vom bucura de felicitări, printr-o mică expoziție online, prezentând colegilor participanți lucrările realizate
Tema atelierului se va realiza în cadrul unui singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

Vineri, 16 aprilie, 14.00 – 15.30 - Muzeul din sufragerie cu Valentina Bâcu
„Oare ce-i trebuie unui muzeu să placă publicului?”
„Păi, în primul rând, să fie distractiv” ar spune cineva. Dar să aibă și un conținut valoros, interesant, inedit, ar spune altcineva. Să te încânte. Să-ți spună o poveste. Să-ți placă să-l traversezi. Și să revii cu prietenii. Și sper să mai descoperim împreună și alte lucruri. Fiindcă, în perioada aceasta, când accesul la vizitarea muzeelor și a expozițiilor este limitat, te provocăm să-ți imaginezi propriul muzeu și să-l deschizi chiar în sufrageria casei tale. Poți să-ți inviți părinții, frații și, pe rând, prietenii. Sau poți realiza, de ce nu, chiar un tur virtual pentru prietenii cu care nu te poți vedea.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

Săptămâna 3, 19 – 25 aprilie

Marți, 20 aprilie, 11.00 – 12.30 - Păpuși pe deget cu Beatrice Iordan
Folosind un material special care are drept calitate uscarea rapidă (fașă gipsată), vom realiza personaje mici, cât un deget, care vor deveni personaje principale în micile scenete inventate de participanți.
Tema atelierului se va realiza într-un singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

Joi, 22 aprilie, 14.00 – 15.30 - Îngerași din hârtie cu Beatrice Iordan
Folosind hârtia mare de împachetat, vom realiza îngerași care să aducă protecție și bucurie în zilele de sărbătoare
Tema atelierului se va realiza în cadrul unui singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

Vineri, 23 aprilie, 14.00 – 15.30 - Atelierul de redactare de rubrici radio cu Monica Chiorpec
Noul format, adaptat mediului virtual în perioada de izolare, al atelierului de radio, le propune copiilor cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani o viziune proaspătă și inedită asupra radioului, în ton cu vremurile pe care le traversăm cu toții, dar și cu identitatea și specificul MȚR. Participanții vor învăța cele mai importante lucruri despre tendințele actuale din lumea radioului, se vor deprinde cu câteva tehnici de bază în redactarea de diferite materiale radiofonice și vor înțelege fenomenul fake news.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 10 ani.

Săptămâna 4, 26 – 30 aprilie 


Miercuri, 28 aprilie, 11.00 – 12.30 - Masca (iepurași) cu fașă gipsată cu Beatrice Iordan
Folosind o tehnică asemănătoare cu papier-mâché, dar înlocuind hârtia cu un material cu uscare rapidă, vom realiza măști vesele de vacanță.
Tema atelierului se va realiza în cadrul unei singure întâlniri.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

Joi, 29 aprilie, 14.00 – 15.30 - Coșuleț cu ouă din lână
Folosind lâna netoarsă și săpun, ne vom împrieteni cu lâna, ”modelând-o” în forme moi și pufoase, bune de decorat masa de Paște
Tema atelierului se va realiza într-o oră de atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

Vineri, 30 aprilie, 11.00 – 12.30 - Atelier de realizat povești prin tehnica linogravurii cu Valentina Bâcu
La atelierul de realizat povești prin tehnica linogravurii, ne imaginăm că suntem din nou împreună. ”Săpând” după inspirație și după atenție la detalii și la simplitate. Regăsind plăcerea de a realiza manual și de a produce serii, dar fără a apela la tipar sau imprimantă. Doar cu o bucată de linoleum, dăltițe, cerneală colorată și multă imaginație.
Atelier recomandat copiilor peste 10 ani.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis