Catre Tur Virtual
Muzeul de la Şosea
Mereu actual din 1906


Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a fost înființat prin Decretul Regal nr. 2.777 din 13 iulie 1906, la conducerea căruia, la propunerea ministrului Instrucțiunii și Cultelor, Mihail Vlădescu, de la 1 octombrie 1906, a fost numit Alexandru Tzigara - Samurcaș.

Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a funcționat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea „neo-românească” a Muzeului de la Șosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureștenii. Dar finalizarea construcției va aștepta câteva decenii, având de înfruntat adversitățile vremurilor și ale oamenilor. De la începutul secolului al XX-lea și până în prezent, Muzeul de la Șosea a fost însă permanent în actualitate, istoria sa însoțind și reflectând construcția națională și vicisitudinile sale.

Această istorie începe, într-un fel, înainte de înființarea instituțională a muzeului, curând după apariția Principatelor Unite. În această perioadă de început al construcției naționale, Țăranul devine deja o referință simbolică centrală a identității noastre iar cultura țărănească începe să-i intereseze tot mai mult pe orășeni. Pentru a da un impuls „industriei casnice”, ce suferea din pricina concurenței produselor străine (la modă și, în plus, mai ieftine, fiind create industrial), Al. I. Cuza dă în 1863 o ordonanță pentru organizarea unor expoziții în care să intre și produse ale industriei casnice țărănești. Astfel, la 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, „exposițiunea națională de la Moșii de vite, de flori, de legume, de produse agricole și industriale”. Apar primele colecții private, expoziții naționale și participări ale României la expozițiile universale. Începe să se pună deja problema unui muzeu național, care să adăpostească în special produsele artistice ale poporului român.
„Pentru a schița un arbore genealogic trebuie să desemnezi mai întâi niște strămoși” – nota Irina Nicolau, povestind istoria Muzeului Național al Țăranului Român. Iar acest strămoș îndepărtat a fost Muzeul Național de Antichități (înființat în 1864 de același Al. I. Cuza). Aici se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, „o secțiune deosebită în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în țară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc.”. Exponatele vor proveni, în principal, din colecția locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colecțiile MȚR datează din acea perioadă.

Aceste prime încercări muzeale se fac însă fără nicio ordine și fără o viziune muzeografică propriu-zisă, ceea ce îl va face pe Tzigara Samurcaș să se întrebe, retoric: „Suntem vrednici de un muzeu național?”. Și să se străduiască o viață întreagă pentru a răspunde afirmativ și a realiza acest deziderat al unui „adevărat muzeu național”.

Prima sa formă este aceea a „Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială” – denumire pe care Tzigara-Samurcaș o considera „prolixă și inutil de complicată”. Viziunea despre menirea și amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată și prin schimbarea denumirii muzeului în „Muzeul de Etnografie și Artă Națională” iar apoi în „Muzeul de Artă Națională Carol I”. Arta țărănească devenise națională !

Muzeul de la Șosea își va continua periplul istoric și după schimbările fundamentale de după cel de al doilea război mondial. Evitând la limită să devină cazarmă a „armatei eliberatoare”, clădirea se va transforma, începînd cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al președintelui Nicolae Ceaușescu. Colecțiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Știrbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănățeanu, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Aici vor aștepta, într-o relativă uitare, vremuri mai bune.

Acestea vor veni imediat după revoluția din 1989. Pe 5 februarie 1990, un nou ministru inspirat, Andrei Pleșu, face un nou act întemeietor numindu-l – și la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică – pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înființatului Muzeu al Țăranului Român.
„Începem să facem liste de nume pentru noul muzeu – își aducea aminte Irina Nicolau, una dintre principalele colaboratoare ale lui Horia Bernea, în jurnalul său. Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia ! Știu precis că Horia le numerotase și că ajunsesem la vreo douăzeci și ceva de nume. Muzeul Țăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puțin în primii ani, pe mulți i-a enervat. Țăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ și politic incorect, pretindeau alții. Mai târziu ne-a părut și nouă rău că nu i-am zis Muzeul Țăranului, pur și simplu.” Iar mai departe: „După un an și ceva, încă ne mai luptăm să adăugăm numelui un subtitlu – Muzeu național de arte și tradiții. Renunțăm. Tot răul spre bine: am fi intrat într-o familie de muzee europene cu care nu avem nimic în comun”.

Într-adevăr, Muzeul Țăranului Român nu este un „muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvântului. Chiar dimpotrivă. „Vom studia satul, omul actual, țăranul așa cum este – declara Bernea –, dar vom înțelege ce s-a întâmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradițional”. Deschis la prefaceri și la „timpul prezent” până la a fi scandalos pentru muzeografii clasici, Muzeul Țăranului Român ține deci să păstreze o ancorare fermă și permanentă în acest „model” arhetipal. Numele muzeului poate induce astfel în eroare: nu este vorba despre un „muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viața și creația comunităților țărănești din anumite zone și epoci determinate ale țării, ci despre ceea ce Irina Nicolau numea „omul tradițional” iar Gabriel Liiceanu consideră ca fiind „universalitatea de tip uman pe care o reprezintă țăranul”. Muzeul Țăranului Român este astfel muzeul unei spiritualități oarecum atemporale, de care inițiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiți și pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală .

Această viziune mai degrabă universalistă decât particular-etnografică a adus, de fapt, marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Pe de altă parte, prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea „produselor țăranului român”, prin activitățile sale cu copiii și, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme antropologice, colocvii și seri culturale etc.) Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.
 

[În]toarcem cânepa spre viitor
Cânepa între tradiție și ecotehnologie contemporană de top // 3 iunie - 18 iulie 2021




Avem onoarea să vă invitam la [În]toarcem cânepa spre viitor – primul eveniment multidisciplinar dedicat cânepii, cu expoziție de artă documentară, instalații, performance, conferințe și dezbateri pe teme de economie circulară, între 3 iunie - 18 iulie, la Muzeul Național al Țăranului Român.


Joi, 3 iunie 2021, la 18:00, se lansează în premieră în România cu susținerea UniCredit Bank expoziția [În]toarcem cânepa spre viitor - un eveniment integrat dedicat cânepii, material versatil care face legătura între tradiție și ecotehnologia contemporană de top. Conceput ca o perspectivă 360 asupra cânepii, evenimentul introduce audiența în îndelungata tradiție a cânepii, prezența ei în numeroase culturi de pe glob, dar prezintă și revirimentul acestui material extrem de versatil în contextul interesului contemporan pentru design sustenabil și economie circulară, având potențialul de a poziționa România în topul acestor tendințe.


Evenimentul va integra mai multe niveluri: expoziție de artă/ instalații, performance, conferințe și dezbateri pe teme de economie circulară, precum și lansarea oficială a primului cluster național dedicat cânepii.
 

• Expoziție de artă multidisciplinară despre cânepă în sala Tancred Bănățeanu, cu trei componente:
 

~ Instalație și performance susținute de artistul Mircea Cantor, laureat al premiului Marcel Duchamp - între 3 și 5 iunie, în sala Tancred Bănățeanu
 

~ Instalație „Cultura cânepii în tradiția românească și japoneză” - organizată de Florica Zaharia, Conservator Emerit al Muzeului Metropolitan de Artă din New York, Director și Co-proprietar al Muzeului Textilelor din Băița, România
 

~ Instalație „deCânepă - povestea PATZAIKIN” - de Oláh Gyárfás, artist contemporan și designer-ul brand-ului PATZAIKIN
 

• „Forumul cânepii în secolul 21” - pe 9 și 10 iunie 2021 - forum online cu discuții și dezbateri între experți naționali și internaționali pornind de la potențialul plantei de cânepă în dezvoltarea durabilă

• Lansarea primului cluster al cânepii și inului din România - Caneparo - eveniment și conferință națională pe tema cânepii, pe data de 10 iunie 2021, de la ora 11:00, online.



Expoziția de artă despre cânepă (între 3 iunie - 18 iulie 2021, în sala Tancred Bănățeanu, MNȚR)
Expoziția va oferi vizitatorilor experiența conexiunii autentice stabilite de-a lungul timpului între cânepă și meșterii, artiștii sau designerii care au transformat-o în obiect de artă sau resursă pentru dezvoltare. Se promovează, astfel, un model de dezvoltare sustenabilă pornit din dorința de a construi un pod între trecut și prezent, de a revizita și de a reprezenta în mod inovativ resursele materiale și imateriale din patrimoniul românesc.

Expoziția marchează 10 ani de la lansarea brand-ului PATZAIKIN și va invita vizitatorii să exploreze, printr-un exercițiu multidisciplinar de artă contemporană îmbinată cu cercetare etnografică și comunicare, cânepa ca resursă naturală esențială în contextul larg al economiei circulare și al dezvoltării comunităților rurale din Romania.

„În 2011, am lansat împreună cu echipa mea brand-ul PATZAIKIN, din dorința de a promova în întreaga lume prin design avangardist și ecotehnologie potențialul de recuperare a tradițiilor meșteșugărești în practicile design-ului contemporan. În ultimii 10 ani, brandul Patzaikin a creat un ecosistem de colaboratori din diverse domenii conexe, încercând să repornească lanțul valoric al cânepii ca o posibilă soluție în revitalizarea unei industrii importante pentru dezvoltarea durabilă” spune Ivan Patzaichin, președintele Asociației Ivan Patzaichin - Mila 23.

Instalațiile de artă multidisciplinară au la bază o amplă documentare privind cultivarea, producția și comerțul de cânepă, istoria cultivării plantei în România, pusă față în față cu utilizările actuale ale acesteia și în alte regiuni ale lumii. Conceptul curatorial, propus de Teodor Frolu, se bazează pe împletirea dintre tradițional și contemporan, armonizând prezentarea artistică a utilizărilor tradiționale ale plantei cu inovația și completând expoziția cu exemple de industrii și zone ale globului în care această plantă-resursă este valorificată economic pentru creșterea și bunăstarea comunităților.

„Suntem inspirați de beneficiile generate de micul „lanț de producție” din gospodăriile tradiționale românești, unde planta de cânepă era folosită în întregul ei, de la semințe până la fibră, fără a se risipi nimic. Este un model de gândire pe care dorim să îl promovăm pentru dezvoltarea antreprenoriatului sustenabil în prelucrarea cânepii din România. Prin această expoziție și prin inițiativa de creare a primului cluster al cânepii în România, am ajuns la un nivel de maturitate prin care eforturile noastre de inovare în dezvoltarea comunităților, prin apel la resurse creative culturale, au început să prindă contur” – menționează Teodor Frolu, vice-președintele Asociației Ivan Patzaichin - Mila 23 și curatorul expoziției.

Vizitatorii expoziției vor beneficia de tururi ghidate de vizitare a instalațiilor, împreună cu artiștii și curatorul.

Instalație și performance Mircea Cantor
Mircea Cantor, laureat premiul Marcel Duchamp, va realiza o instalație performace inedită, împreună cu meșteri și cântăreți din Maramureș, special concepută pentru Muzeul Național al Țăranului Român.

Instalație „Cultura cânepii în tradiția românească și japoneză”
Florica Zaharia
, Conservator Emerit al Muzeului Metropolitan de Artă din New York, cercetător și fondator al Muzeului Textilelor din Băița (AB), prezintă tehnologia și estetica fibrei de cânepă în cultura tradițională românească pusă în oglindă cu tehnologia japoneză.

Instalație „deCânepă - povestea PATZAIKIN”
Oláh Gyárfás
, artist contemporan premiat internațional și designer-ul brand-ului PATZAIKIN, propune o instalație care îmbină sculptura cu conceptele fashion-ului sustenabil, având ca materie principală cânepa.

Conferința internațională „Cânepa - înapoi în viitor” (miercuri, 9 iunie 2021, de la ora 12:30, online)
„Forumul cânepii în secolul 21” pune în discuție cânepa ca resursă cu multiple utilizări în gospodăriile tradiționale românești, cu un potențial uriaș în revitalizarea economiilor locale. În contextul forumului, vor avea loc discuții și dezbateri între experți naționali și internaționali pe tema „Cânepa - înapoi în viitor”, explorând potențialul valorificării tradiției cânepii în dezvoltarea sustenabilă contemporană și pentru reziliența comunităților locale.

Lansarea primului cluster al cânepii și inului din România - Caneparo (joi, 10 iunie 2021, de la ora 11:00, online)
Pe 10 iunie, cu ocazia unei conferințe pe tema beneficiilor și oportunităților generate de relansarea culturilor și lanțului valoric al cânepii industriale în România, Asociația Ivan Patzaichin - Mila 23 va lansa primul cluster al cânepii și inului din România - Caneparo.

Accesul la discuții va fi disponibil gratuit tuturor celor interesați. Link-ul de acces va fi anunțat pe paginile: https://www.facebook.com/romaniapoweredbynature, https://www.facebook.com/RowmaniaPatzaichin și https://www.facebook.com/TraditiiCreative. Posesorii unui card bancar UniCredit Bank vor avea acces gratuit pentru vizitarea instalațiilor, prezentând cardul la intrarea în expoziție.

Detaliile [În]toarcem cânepa spre viitor – primul eveniment integrat dedicat cânepii din România vor fi disponibile în paginile de Facebook și pe www.rowmania.ro.


Expoziția este oferită de Unicredit Bank și realizată de Asociația Ivan Patzaichin - Mila 23, în parteneriat cu DC Communication, Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Textilelor din Băița, Institutul Francez, The Institute, fiind înscrisă pe lista de expoziții satelit participante la Romanian Design Week sub tema Together. Expoziția face parte din proiectul cultural „[În]toarcem tradiția spre viitor” co-finanțat de AFCN. Proiect realizat în parteneriat cu Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte. Partener media: Radio Guerrilla, Gala Societății Civile, Modernism.ro, Zeppelin Magazine.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis