Catre Tur Virtual
Muzeul de la Şosea
Mereu actual din 1906


Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a fost înființat prin Decretul Regal nr. 2.777 din 13 iulie 1906, la conducerea căruia, la propunerea ministrului Instrucțiunii și Cultelor, Mihail Vlădescu, de la 1 octombrie 1906, a fost numit Alexandru Tzigara - Samurcaș.

Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a funcționat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea „neo-românească” a Muzeului de la Șosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureștenii. Dar finalizarea construcției va aștepta câteva decenii, având de înfruntat adversitățile vremurilor și ale oamenilor. De la începutul secolului al XX-lea și până în prezent, Muzeul de la Șosea a fost însă permanent în actualitate, istoria sa însoțind și reflectând construcția națională și vicisitudinile sale.

Această istorie începe, într-un fel, înainte de înființarea instituțională a muzeului, curând după apariția Principatelor Unite. În această perioadă de început al construcției naționale, Țăranul devine deja o referință simbolică centrală a identității noastre iar cultura țărănească începe să-i intereseze tot mai mult pe orășeni. Pentru a da un impuls „industriei casnice”, ce suferea din pricina concurenței produselor străine (la modă și, în plus, mai ieftine, fiind create industrial), Al. I. Cuza dă în 1863 o ordonanță pentru organizarea unor expoziții în care să intre și produse ale industriei casnice țărănești. Astfel, la 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, „exposițiunea națională de la Moșii de vite, de flori, de legume, de produse agricole și industriale”. Apar primele colecții private, expoziții naționale și participări ale României la expozițiile universale. Începe să se pună deja problema unui muzeu național, care să adăpostească în special produsele artistice ale poporului român.
„Pentru a schița un arbore genealogic trebuie să desemnezi mai întâi niște strămoși” – nota Irina Nicolau, povestind istoria Muzeului Național al Țăranului Român. Iar acest strămoș îndepărtat a fost Muzeul Național de Antichități (înființat în 1864 de același Al. I. Cuza). Aici se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, „o secțiune deosebită în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în țară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc.”. Exponatele vor proveni, în principal, din colecția locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colecțiile MȚR datează din acea perioadă.

Aceste prime încercări muzeale se fac însă fără nicio ordine și fără o viziune muzeografică propriu-zisă, ceea ce îl va face pe Tzigara Samurcaș să se întrebe, retoric: „Suntem vrednici de un muzeu național?”. Și să se străduiască o viață întreagă pentru a răspunde afirmativ și a realiza acest deziderat al unui „adevărat muzeu național”.

Prima sa formă este aceea a „Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială” – denumire pe care Tzigara-Samurcaș o considera „prolixă și inutil de complicată”. Viziunea despre menirea și amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată și prin schimbarea denumirii muzeului în „Muzeul de Etnografie și Artă Națională” iar apoi în „Muzeul de Artă Națională Carol I”. Arta țărănească devenise națională !

Muzeul de la Șosea își va continua periplul istoric și după schimbările fundamentale de după cel de al doilea război mondial. Evitând la limită să devină cazarmă a „armatei eliberatoare”, clădirea se va transforma, începînd cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al președintelui Nicolae Ceaușescu. Colecțiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Știrbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănățeanu, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Aici vor aștepta, într-o relativă uitare, vremuri mai bune.

Acestea vor veni imediat după revoluția din 1989. Pe 5 februarie 1990, un nou ministru inspirat, Andrei Pleșu, face un nou act întemeietor numindu-l – și la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică – pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înființatului Muzeu al Țăranului Român.
„Începem să facem liste de nume pentru noul muzeu – își aducea aminte Irina Nicolau, una dintre principalele colaboratoare ale lui Horia Bernea, în jurnalul său. Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia ! Știu precis că Horia le numerotase și că ajunsesem la vreo douăzeci și ceva de nume. Muzeul Țăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puțin în primii ani, pe mulți i-a enervat. Țăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ și politic incorect, pretindeau alții. Mai târziu ne-a părut și nouă rău că nu i-am zis Muzeul Țăranului, pur și simplu.” Iar mai departe: „După un an și ceva, încă ne mai luptăm să adăugăm numelui un subtitlu – Muzeu național de arte și tradiții. Renunțăm. Tot răul spre bine: am fi intrat într-o familie de muzee europene cu care nu avem nimic în comun”.

Într-adevăr, Muzeul Țăranului Român nu este un „muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvântului. Chiar dimpotrivă. „Vom studia satul, omul actual, țăranul așa cum este – declara Bernea –, dar vom înțelege ce s-a întâmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradițional”. Deschis la prefaceri și la „timpul prezent” până la a fi scandalos pentru muzeografii clasici, Muzeul Țăranului Român ține deci să păstreze o ancorare fermă și permanentă în acest „model” arhetipal. Numele muzeului poate induce astfel în eroare: nu este vorba despre un „muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viața și creația comunităților țărănești din anumite zone și epoci determinate ale țării, ci despre ceea ce Irina Nicolau numea „omul tradițional” iar Gabriel Liiceanu consideră ca fiind „universalitatea de tip uman pe care o reprezintă țăranul”. Muzeul Țăranului Român este astfel muzeul unei spiritualități oarecum atemporale, de care inițiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiți și pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală .

Această viziune mai degrabă universalistă decât particular-etnografică a adus, de fapt, marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Pe de altă parte, prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea „produselor țăranului român”, prin activitățile sale cu copiii și, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme antropologice, colocvii și seri culturale etc.) Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.
 

La Mama - Clubul Ţăranului




 

CARAVANA CU SPECTACOLE la Clubul Tăranului - La Mama.
Powered by Teatru la Cinema


Spectacole LIVE de teatru interactiv și cu păpuși, recomandate copiilor cu vârsta de peste 3 ani
Durata: 45 de minute
Preț bilete: 35 lei - copii, 35 lei - adulti.
Pentru copiii cu vârsta de peste 1 an se achită bilet.
Biletele la aceste spectacole se pot achiziționa online sau în ziua spectacolului direct de la locație în limita locurilor disponibile.

 

Duminică, 1 august 2021, ora 11:00
Aventurile lui Pinocchio


Eroul spectacolului nostru vă așteaptă să treceți prin mai multe aventuri. Chiar de la începutul spectacolului facem cunoștință cu Pinocchio, de când tatăl lui, Gepetto, se hotărăște să nu pună ultima bucată de lemn pe foc și să facă din ea o papușă de lemn care “să cânte și să danseze”, cu care să colinde toată lumea.


În loc să ajungă la școală, Pinocchio ajunge la teatru de păpuși unde îi cunoaște pe Arlechino, Colombina dar și pe marele „Mangiafuocco”. Hotărât să ajungă acasă se oprește peste noapte într-un han unde este păcălit de Motan și Vulpe. Zâna Albastră și cei trei doctori fac posibil deznodământul cu bine.

Din toate aceste aventuri micii spectatori învață ce e prietenia, respectul, dar... mai ales faptul că nu e bine să minți.

Actorii vor da viață personajelor: Pinocchio, Gepetto, Arlechino, Colombina, Mangiafuocco, Motanul, Vulpea, Zâna Albastră și Cei trei doctori.

Spectacol LIVE de teatru interactiv și cu păpuși, recomandat copiilor cu vârsta de peste 3 ani. Durata: 45 de minute

O producție Compania Mușchetarii

Hai și tu! Info și bilete aici:
teatrulacinema.ro/aventurile-lui-pinocchio



Duminică, 8 august 2021, ora 11:00
Capra cu trei iezi


A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit... o capră care avea trei iezi: cel mare, cel mijlociu și cel mic. Care de care mai frumușel si mai năzdrăvan din fire... ca toți iezii. Dar se pare ca iedul cel mic era cel mai ascultător și capra tare mândră mai era de el...

Actorii vor da viață personajelor: Ion Creangă, Capra, cei trei iezi și Lupul.

Spectacol LIVE de teatru interactiv și cu păpuși, recomandat copiilor cu vârsta de peste 3 ani. Durata: 45 min.

O producție Teatrul Interactiv Bambi

Hai și tu! Info și bilete aici:
teatrulacinema.ro/capra-cu-trei-iezi


Duminică, 15 august 2021, ora 11:00
Rapunzel


„Minciuna are picioare scurte!” este proverbul care stă la baza scenariului spectacolului muzical pentru copii „Rapunzel”.

O poveste binecunoscută de copii pusă în scenă cu mult umor dar și cu momente de sensibilitate. Sistemele de animație diferite: marionete, păpuși (waiang si bi-ba-bo), păpuși-compuse și actorii dau viață și culoare întregului spectacol.

Cei mici vor participa alături de Printesa Rapunzel in călătoria cea mai interesantă și magnifică a vieții ei.

Actorii vor da viață personajelor: Rapunzel, Prințul, Vrăjitoarea, Regele, Regina, Calul, 3 Muzicanți și 2 Străjeri.

Spectacol LIVE de teatru interactiv și cu păpuși, recomandat copiilor cu vârsta de peste 5 ani. Durata: 45 de minute

O producție Compania Mușchetarii

Hai și tu! Info și bilete aici:
teatrulacinema.ro/rapunzel


Duminică, 22 august 2021, ora 11:00
Pupăza din tei


Spectacolul este unul de prezentare a porturilor, obiceiurilor şi poveştilor populare româneşti, având la bază „Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă. Momentele de virtuozitate păpuşerească sunt puse în evidenţă de dansurile căluşarilor, a oșenilor precum şi de taraful în miniatură. Cine ar putea să povestească mai bine ca marele nostru povestitor Ion Creangă, autorul nemuritoarelor „Amintiri din copilărie”?

Actorii vor da viață personajelor: Nică, 2 țărani, mama lui Nica – Smaranda, Pupăza, Țambalagiu, Violonist, Faragotist, Țiganca, Călusar, Popa și Mătușa Măriuca.

Spectacol LIVE de teatru interactiv și cu păpuși, recomandat copiilor cu vârsta de peste 3 ani. Durata: 45 minute.

O producție Compania Mușchetarii

Hai și tu! Bilete aici:
teatrulacinema.ro/pupaza-din-tei

 
Duminică, 29 august 2021, ora 11:00
Isprăvile Motanului Încălțat


O poveste deosebită, despre un motan mai special, vorbăreț, dar și isteț. Motanul îl ajută pe stăpânul său să devină bogat, luând-o pe fata Împăratului de soție. Cum reușește acest lucru?

Cei mici sunt așteptați să descopere cum reușește acesta, cu umor și istețime, să îl scape pe Împărat de Zmeu!

Spectacol LIVE de teatru cu păpuși recomandat copiilor cu vârsta de peste 3 ani. Durata: 45 de minute

O producție Teatrul Interactiv Bambi

Hai și tu! Info și bilete aici:
teatrulacinema.ro/ispravile-motanului-incaltat
 




*******



Vă așteptăm la Clubul Țăranului!

Deschis zilnic, pe terasă, între orele 10.00 - 22.00.

Bucatele sunt preparate de renumita echipă a lanțului de restaurante cu specific românesc La Mama.
 

 




 




înapoi la pagina principală
 
inchis