Catre Tur Virtual
Muzeul de la Şosea
Mereu actual din 1906


Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a fost înființat prin Decretul Regal nr. 2.777 din 13 iulie 1906, la conducerea căruia, la propunerea ministrului Instrucțiunii și Cultelor, Mihail Vlădescu, de la 1 octombrie 1906, a fost numit Alexandru Tzigara - Samurcaș.

Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a funcționat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea „neo-românească” a Muzeului de la Șosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureștenii. Dar finalizarea construcției va aștepta câteva decenii, având de înfruntat adversitățile vremurilor și ale oamenilor. De la începutul secolului al XX-lea și până în prezent, Muzeul de la Șosea a fost însă permanent în actualitate, istoria sa însoțind și reflectând construcția națională și vicisitudinile sale.

Această istorie începe, într-un fel, înainte de înființarea instituțională a muzeului, curând după apariția Principatelor Unite. În această perioadă de început al construcției naționale, Țăranul devine deja o referință simbolică centrală a identității noastre iar cultura țărănească începe să-i intereseze tot mai mult pe orășeni. Pentru a da un impuls „industriei casnice”, ce suferea din pricina concurenței produselor străine (la modă și, în plus, mai ieftine, fiind create industrial), Al. I. Cuza dă în 1863 o ordonanță pentru organizarea unor expoziții în care să intre și produse ale industriei casnice țărănești. Astfel, la 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, „exposițiunea națională de la Moșii de vite, de flori, de legume, de produse agricole și industriale”. Apar primele colecții private, expoziții naționale și participări ale României la expozițiile universale. Începe să se pună deja problema unui muzeu național, care să adăpostească în special produsele artistice ale poporului român.
„Pentru a schița un arbore genealogic trebuie să desemnezi mai întâi niște strămoși” – nota Irina Nicolau, povestind istoria Muzeului Național al Țăranului Român. Iar acest strămoș îndepărtat a fost Muzeul Național de Antichități (înființat în 1864 de același Al. I. Cuza). Aici se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, „o secțiune deosebită în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în țară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc.”. Exponatele vor proveni, în principal, din colecția locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colecțiile MȚR datează din acea perioadă.

Aceste prime încercări muzeale se fac însă fără nicio ordine și fără o viziune muzeografică propriu-zisă, ceea ce îl va face pe Tzigara Samurcaș să se întrebe, retoric: „Suntem vrednici de un muzeu național?”. Și să se străduiască o viață întreagă pentru a răspunde afirmativ și a realiza acest deziderat al unui „adevărat muzeu național”.

Prima sa formă este aceea a „Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială” – denumire pe care Tzigara-Samurcaș o considera „prolixă și inutil de complicată”. Viziunea despre menirea și amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată și prin schimbarea denumirii muzeului în „Muzeul de Etnografie și Artă Națională” iar apoi în „Muzeul de Artă Națională Carol I”. Arta țărănească devenise națională !

Muzeul de la Șosea își va continua periplul istoric și după schimbările fundamentale de după cel de al doilea război mondial. Evitând la limită să devină cazarmă a „armatei eliberatoare”, clădirea se va transforma, începînd cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al președintelui Nicolae Ceaușescu. Colecțiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Știrbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănățeanu, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Aici vor aștepta, într-o relativă uitare, vremuri mai bune.

Acestea vor veni imediat după revoluția din 1989. Pe 5 februarie 1990, un nou ministru inspirat, Andrei Pleșu, face un nou act întemeietor numindu-l – și la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică – pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înființatului Muzeu al Țăranului Român.
„Începem să facem liste de nume pentru noul muzeu – își aducea aminte Irina Nicolau, una dintre principalele colaboratoare ale lui Horia Bernea, în jurnalul său. Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia ! Știu precis că Horia le numerotase și că ajunsesem la vreo douăzeci și ceva de nume. Muzeul Țăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puțin în primii ani, pe mulți i-a enervat. Țăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ și politic incorect, pretindeau alții. Mai târziu ne-a părut și nouă rău că nu i-am zis Muzeul Țăranului, pur și simplu.” Iar mai departe: „După un an și ceva, încă ne mai luptăm să adăugăm numelui un subtitlu – Muzeu național de arte și tradiții. Renunțăm. Tot răul spre bine: am fi intrat într-o familie de muzee europene cu care nu avem nimic în comun”.

Într-adevăr, Muzeul Țăranului Român nu este un „muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvântului. Chiar dimpotrivă. „Vom studia satul, omul actual, țăranul așa cum este – declara Bernea –, dar vom înțelege ce s-a întâmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradițional”. Deschis la prefaceri și la „timpul prezent” până la a fi scandalos pentru muzeografii clasici, Muzeul Țăranului Român ține deci să păstreze o ancorare fermă și permanentă în acest „model” arhetipal. Numele muzeului poate induce astfel în eroare: nu este vorba despre un „muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viața și creația comunităților țărănești din anumite zone și epoci determinate ale țării, ci despre ceea ce Irina Nicolau numea „omul tradițional” iar Gabriel Liiceanu consideră ca fiind „universalitatea de tip uman pe care o reprezintă țăranul”. Muzeul Țăranului Român este astfel muzeul unei spiritualități oarecum atemporale, de care inițiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiți și pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală .

Această viziune mai degrabă universalistă decât particular-etnografică a adus, de fapt, marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Pe de altă parte, prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea „produselor țăranului român”, prin activitățile sale cu copiii și, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme antropologice, colocvii și seri culturale etc.) Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.
 

Școala de-Acasă Hundorf 2021
Rezidenţe artistice şi întâlniri formatoare




Asociaţia Acasă la Hundorf lansează în 2021 ediția a V-a a Şcolii de-Acasă (Hundorf), un program de rezidenţe artistice şi întâlniri formatoare destinat tinerilor artişti aflaţi la început de carieră. Programul se concentrează asupra libertății de creație și procesului creativ al artistului în comunitate. Oferim timp și spațiu artiștilor pentru a-și identifica şi întări individualitatea și facilităm întâlniri și conexiuni între aceștia și comunitatea-gazdă.


Rezidenţele şi întregul proiect sunt destinate artiștilor cu vârsta până în 35 de ani. Suntem deschiși propunerilor artiștilor din toate mediile artistice, inclusiv celor ce explorează limitele dintre acestea și alte domenii. Acceptăm și propunerile colectivelor artistice, cu mențiunea că acestea pot avea maximum 4 membri (capacitatea maximă a casei din Hundorf).

Programul nu are o temă impusă, așadar așteptăm să primim de la voi propunerile de proiecte și ideile care vă entuziasmează, captivează sau pe care pur și simplu doriți să le explorați în rezidență. Venind în continuarea nucleului conceptual “Acasă - oameni, locuri, întâmplări” căutăm proiecte ce includ și acțiuni îndreptate spre comunitate (de exemplu: prezentare work-in-progress, atelier, cercetare artistică împreună cu membri ai comunității, intervenții artistice în spațiul public etc). Ne dorim ca rezidența să rezulte în întâlnirea lui Acasă al fiecăruia dintre noi — al meu, al ei, al nostru — cu Acasă din Hundorf.

Acasă înseamnă locul unde te retragi în tihnă pentru a chibzui, pentru a (te) căuta, pentru a te pregăti să ieși în lume. Acasă este locul de libertate maximă, spațiul perfect pentru joacă și experiment. Nu în ultimul rând, Acasă este locul de întâlnire dintre generații, unde ne cunoaștem și putem discuta liber.

Noutatea programului de rezidențe din acest an este un parteneriat strategic cu Muzeul Național al Țăranului Român, prin Arhiva de Imagine, interesată de reflectarea artistică a satului recent și contemporan. Prin acest parteneriat, specialiștii Muzeului vor fi alături de rezidenți, contribuind cu sfaturi și resurse în funcție de cerințele proiectelor acestora, organizând discuții de creație și sprijinind promovarea artiștilor.

Vor fi selectați pentru a participa la proiect un număr maxim de 16 artiști. Proiectul include o rezidență de 2 săptămâni la Hundorf (în perioada iunie-august), participarea la Colonia Artiștilor (on/off-line, în funcție de condițiile de la momentul respectiv) și prezentarea unei selecții de lucrări ale acestora într-o expoziție virtuală. Click aici pentru a vedea expoziția rezidenților ediției trecute:
https://sahresidency.webflow.io/
În măsura în care limitările impuse de pandemia COVID-19 o vor permite, ne propunem și realizarea a două evenimente publice de prezentare a lucrărilor, unul în comunitatea din Hundorf (în septembrie) și unul la București (în octombrie).

Aplicaţiile se depun în perioada 12 martie - 19 aprilie (inclusiv). Lista finală de artiști selectați va fi anunțată public pe 1 mai. Aplică folosind acest formular:
https://forms.gle/a7qrvwhutSrkhPwAA

Ce oferim:
Libertate de creaţie. Posibilitatea ca artistii să se concentreze pe propriul demers creator într-un program pe care fiecare şi-l croieşte singur.
Rezidenţă artistică într-un spaţiu rural, departe de forfota şi stresul citadin, într-un mediu prietenos şi cald. Spaţiul de rezidenţă include: patru dormitoare, bucătărie, baie, spaţii de lucru.
Conexiuni cu comunitatea. Fiind la a V-a ediție a proiectului, echipa a dezvoltat până acum legături puternice cu comunitatea, pe care ne dorim să o activăm odată cu dezvoltarea proiectelor participanților.
Mentorat și lucru împreună cu profesioniști din industrie pe durata Coloniei Artiştilor.
Promovare şi susţinere prin catalogul Şcolii şi evenimentele publice on&off-line
Un grant de 900 lei per artist ce acoperă cheltuielile pe durata rezidenței.

Ce ne dorim:
Grijă faţă de casa din Hundorf (patrimoniu rural din secolul XIX, cu istorie vie şi prezența unor obiecte și amintiri aparținând mai multor generații)
O muncă dedicată, folosirea timpului de rezidenţă în vederea realizării şi prezentării lucrărilor
Participarea tinerilor artişti la cele două săptămâni de rezidență și la Colonia Artiștilor. Participarea la evenimentele publice din sat si din București este recomandată. Încurajăm și susținem implicarea activă a artiștilor în pregătirea tuturor etapelor.

Câteva date despre localitate:
● Hundorf este numele vechi al satului Viişoara din judeţul Mureş.
● Localitatea, atestată documentar în anul 1376, se află între Sighişoara şi Mediaş, lângă oraşul armenesc Dumbrăveni (10 km. distanţă). Aici pagina Wikipedia.
● Acces: cu trenul până la Dumbrăveni, cu maşina (E60 & DN1 & DJ 142C), calitatea drumurilor fiind foarte bună.

Pentru detalii şi întrebări ne găsiți oricând acasalahundorf@gmail.com

Mai multe informații despre noi și detaliile edițiilor anterioare pe site-ul www.acasalahundorf.ro

 




înapoi la pagina principală
 
inchis