Catre Tur Virtual
Muzeul de la Şosea
Mereu actual din 1906


Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a fost înființat prin Decretul Regal nr. 2.777 din 13 iulie 1906, la conducerea căruia, la propunerea ministrului Instrucțiunii și Cultelor, Mihail Vlădescu, de la 1 octombrie 1906, a fost numit Alexandru Tzigara - Samurcaș.

Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a funcționat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea „neo-românească” a Muzeului de la Șosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureștenii. Dar finalizarea construcției va aștepta câteva decenii, având de înfruntat adversitățile vremurilor și ale oamenilor. De la începutul secolului al XX-lea și până în prezent, Muzeul de la Șosea a fost însă permanent în actualitate, istoria sa însoțind și reflectând construcția națională și vicisitudinile sale.

Această istorie începe, într-un fel, înainte de înființarea instituțională a muzeului, curând după apariția Principatelor Unite. În această perioadă de început al construcției naționale, Țăranul devine deja o referință simbolică centrală a identității noastre iar cultura țărănească începe să-i intereseze tot mai mult pe orășeni. Pentru a da un impuls „industriei casnice”, ce suferea din pricina concurenței produselor străine (la modă și, în plus, mai ieftine, fiind create industrial), Al. I. Cuza dă în 1863 o ordonanță pentru organizarea unor expoziții în care să intre și produse ale industriei casnice țărănești. Astfel, la 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, „exposițiunea națională de la Moșii de vite, de flori, de legume, de produse agricole și industriale”. Apar primele colecții private, expoziții naționale și participări ale României la expozițiile universale. Începe să se pună deja problema unui muzeu național, care să adăpostească în special produsele artistice ale poporului român.
„Pentru a schița un arbore genealogic trebuie să desemnezi mai întâi niște strămoși” – nota Irina Nicolau, povestind istoria Muzeului Național al Țăranului Român. Iar acest strămoș îndepărtat a fost Muzeul Național de Antichități (înființat în 1864 de același Al. I. Cuza). Aici se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, „o secțiune deosebită în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în țară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc.”. Exponatele vor proveni, în principal, din colecția locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colecțiile MȚR datează din acea perioadă.

Aceste prime încercări muzeale se fac însă fără nicio ordine și fără o viziune muzeografică propriu-zisă, ceea ce îl va face pe Tzigara Samurcaș să se întrebe, retoric: „Suntem vrednici de un muzeu național?”. Și să se străduiască o viață întreagă pentru a răspunde afirmativ și a realiza acest deziderat al unui „adevărat muzeu național”.

Prima sa formă este aceea a „Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială” – denumire pe care Tzigara-Samurcaș o considera „prolixă și inutil de complicată”. Viziunea despre menirea și amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată și prin schimbarea denumirii muzeului în „Muzeul de Etnografie și Artă Națională” iar apoi în „Muzeul de Artă Națională Carol I”. Arta țărănească devenise națională !

Muzeul de la Șosea își va continua periplul istoric și după schimbările fundamentale de după cel de al doilea război mondial. Evitând la limită să devină cazarmă a „armatei eliberatoare”, clădirea se va transforma, începînd cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al președintelui Nicolae Ceaușescu. Colecțiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Știrbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănățeanu, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Aici vor aștepta, într-o relativă uitare, vremuri mai bune.

Acestea vor veni imediat după revoluția din 1989. Pe 5 februarie 1990, un nou ministru inspirat, Andrei Pleșu, face un nou act întemeietor numindu-l – și la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică – pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înființatului Muzeu al Țăranului Român.
„Începem să facem liste de nume pentru noul muzeu – își aducea aminte Irina Nicolau, una dintre principalele colaboratoare ale lui Horia Bernea, în jurnalul său. Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia ! Știu precis că Horia le numerotase și că ajunsesem la vreo douăzeci și ceva de nume. Muzeul Țăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puțin în primii ani, pe mulți i-a enervat. Țăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ și politic incorect, pretindeau alții. Mai târziu ne-a părut și nouă rău că nu i-am zis Muzeul Țăranului, pur și simplu.” Iar mai departe: „După un an și ceva, încă ne mai luptăm să adăugăm numelui un subtitlu – Muzeu național de arte și tradiții. Renunțăm. Tot răul spre bine: am fi intrat într-o familie de muzee europene cu care nu avem nimic în comun”.

Într-adevăr, Muzeul Țăranului Român nu este un „muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvântului. Chiar dimpotrivă. „Vom studia satul, omul actual, țăranul așa cum este – declara Bernea –, dar vom înțelege ce s-a întâmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradițional”. Deschis la prefaceri și la „timpul prezent” până la a fi scandalos pentru muzeografii clasici, Muzeul Țăranului Român ține deci să păstreze o ancorare fermă și permanentă în acest „model” arhetipal. Numele muzeului poate induce astfel în eroare: nu este vorba despre un „muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viața și creația comunităților țărănești din anumite zone și epoci determinate ale țării, ci despre ceea ce Irina Nicolau numea „omul tradițional” iar Gabriel Liiceanu consideră ca fiind „universalitatea de tip uman pe care o reprezintă țăranul”. Muzeul Țăranului Român este astfel muzeul unei spiritualități oarecum atemporale, de care inițiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiți și pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală .

Această viziune mai degrabă universalistă decât particular-etnografică a adus, de fapt, marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Pe de altă parte, prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea „produselor țăranului român”, prin activitățile sale cu copiii și, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme antropologice, colocvii și seri culturale etc.) Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.
 

Vara ta e o poveste – din 1 iunie la MȚR




Am strâns multe povești în perioada în care nu ne-am văzut la Atelierul de Creativitate. Și a sosit vremea să le împărtășim din nou la Muzeul Național Al Țăranului Român și nu în spatele unei „ferestre” de Zoom.

De 1 iunie redeschidem Atelierul de Creativitate pentru copii și sărbătorim Ziua Copilului alături de voi pe parcursul întregii zile. Cu povești și poezii, desene pe asfalt, coronițe din flori și baloane de săpun, dar și cu multe ateliere creative, care se vor desfășura din oră în oră în curtea interioară a Muzeului Țăranului.

Participarea la atelierele creative se face numai pe baza de înscriere pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com și conform cu categoria de vârstă indicată în descrierea atelierului, iar prețul este de 25 lei/ participant/ atelier și se achită înainte de începerea atelierului.
Activiățile libere se desfășoară gratuit și nu este nevoie de rezervarea locului, dar se vor desfășura sub supravegherea părinților/bunicilor/profesorilor însoțitori.

Program activități 1 iunie (în curtea MNȚR, lângă cuptor)

10.00 – 11.00 – La povești cu autoarea Iulia Iordan (activitate liberă, cu participare gratuită)

11.00 – 12.00 – Sesiune de poezie și de autografe cu autoarea Carmen Tiderle (activitate liberă, cu participare gratuită)

12.00 – 13.30 – Atelier de realizat măști vesele din cartoane colorate cu Beatrice Iordan
Preț bilet: 25 de lei. Înscriere pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com
Pentru maximum 10 copii cu vârsta mai mare de 6 ani

13.30 – 14.30 – Atelier de radio cu Monica Chiorpec – povești despre copii
Preț bilet: 25 de lei. Înscriere pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com
Pentru maximum 6 copii cu vârsta mai mare de 8 ani

13.30 – 14.30 – Desene pe asfalt (activitate liberă, cu participare gratuită)

14.30 – 15.30 – Muzee la cutie cu Valentina Bâcu
Preț bilet: 25 de lei. Înscriere pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com
Pentru maximum 10 copii cu vârsta mai mare de 6 ani.

15.30 – 17.00 Atelier de realizat cuiburi pentru păsări cu Beatrice Iordan
Preț bilet: 25 de lei. Înscriere pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com
Pentru maximum 10 copii cu vârsta mai mare de 6 ani.

17.00 – 18.00 – Coronițe din flori și baloane de săpun (activitate liberă)

Atelierele de creativitate vor continua pe parcursul întregii luni iunie la Muzeului Țăranului Român (la Atelierul de creativitate)

1. Atelier de construit jurnale de vacanță cu Valentina Bâcu (miercuri, 2 iunie, 12.30 – 14.00)

La Atelierul de construit jurnale de vacanță, vii așa cum se merge în vacanță – cu un bagaj* din care scoți la nevoie ce-ți trebuie: numele tău, pe care ți-l poți scrie în fel și chip, cu ștampile colorate, cu peniță cu tuș, ba chiar și în altă limbă. Vei mai avea nevoie să-ți alegi culorile preferate, texturi și dimensiuni – poți avea un jurnal cu niște pagini luuungi în care să prinzi chiar și valurile mării sau, dimpotrivă, unul mic, care să-ți încapă în buzunar și să-l porți tot timpul, peste tot, cu tine.
Și ca să nu-l încurci cumva cu un alt jurnal, îți propun să-l personalizezi după chipul și asemănarea vacanței pe care ți-ai plănuit-o: mare-munte-deltă, zbor-cu-avionul-desupra-norilor sau cu-trenul-la-bunici,în-vârful-patului-cu-o-carte-preferată-în-brațe-și-un-castron-mare-de-cireșe, în-tabără-pentru-prima-dată, prieteni-buni-de-revăzut, ora-de-gătit-cu-mama și așa mai departe.
Dacă ai reușit să citești singur/singură prezentarea și te știi priceput/ă la tăiat, lipit, scris, desenat și la făcut planuri de vacanță, te aștept la Vacanța la MȚR la Atelierul de construit jurnale de vacanță.
*Bagajul de care-ți povesteam mai sus poate fi și imaginar, doar să-l ai pregătit. Materialele de realizare a jurnalului le aducem noi.

2. Muzeul la cutie cu Valentina Bâcu (miercuri, 9 iunie, 12.30 – 14.00)

„Oare ce-i trebuie unui muzeu să placă publicului?”
Păi, în primul rând, să fie distractiv ar spune cineva. Dar să aibă și un conținut valoros, interesant, inedit, ar spune altcineva. Să te încânte. Să-ți spună o poveste. Să-ți placă să-l traversezi. Și să revii cu prietenii. Și sper să mai descoperim împreună și alte lucruri. Fiindcă, în perioada aceasta, când accesul la vizitarea muzeelor și a expozițiilor a fost mult limitat, te provocăm să-ți imaginezi propriul muzeu la cutie, pe care poți să-l deschizi oriunde și oricând îți place. Poți să-ți inviți părinții, frații și, pe rând, prietenii. Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

3. Atelier de realizat povești prin tehnica linogravurii (miercuri, 16 iunie, 12.30 – 14.00)

La atelierul de realizat povești prin tehnica linogravurii ”săpăm” după inspirație și după atenție la detalii și la simplitate. Regăsind plăcerea de a realiza manual și de a produce serii, dar fără a apela la tipar sau imprimantă. Doar cu o bucată de linoleum, dăltițe, cerneală colorată și multă imaginație.
Atelier recomandat copiilor peste 10 ani.
Se poate realiza si sub forma unui modul cu 2-3 întâlniri sau și sub forma unui atelier de introducere în tehnica linogravurii (cu o singură întâlnire)
Materiale folosite: bucată linoleum, dăltiță de linogravură, cu mai multe capete, cerneală specială pentru linogravură,

4. Masca. Personaje din povești. Cu Beatrice Iordan (marți, 8 iunie, 13.30 – 15.00)

După ce vom discuta despre poveștile preferate și după ce vom parcurge câteva basme populare, ne vom alege personajele preferate și le vom reprezenta prin măști create de participanți, folosind tehnica ”papier-mache”.
ATENȚIE: Pentru finalizarea măștilor sunt necesare două întâlniri. La sfârșitul celor două întâlniri copiii își pot lua masca acasă.
Atelierul se adresează copiilor peste 9 ani.

5. Povești ștampilate despre cămașa cu altiță cu Beatrice Iordan (marți, 15 iunie, 13.30 – 15.00)

Altița, elementul principal de înfrumusețare a iei cu ghirlande si flori, valuri și stele, dar și cu o mare varietate de combinații geometrice, poartă mai multe semnificații legate de statutul social, de vârsta sau de regiunea geografică din care provenea persoana care purta/realiza cămașa cu altiță (ia). Vom discuta pe marginea acestora și vom realiza câteva modele, folosind tehnica realizării de ștampile.
Atelierul se adresează copiilor peste 8 ani

6. Personaje fantastice cu elemente din natură cu Beatrice Iordan (marți, 22 iunie, 13.30 – 15.00)

Folosind ca suport diferite obiecte din natura: crengi, pietre, vom realiza o serie de personaje fantastice pe care le putem folosi în mici șcenete inventate de noi.
Materiale folosite: petul de plastic, obiecte din natură, hârtie, bandă adezivă sau aracet, culori acrylic.Atelierul se adresează copiilor peste 8 ani

7. Buburuze din lână netoarsă cu Beatrice Iordan (marți, 29 iunie, 13.30 – 15.00)

Folosind lână netoarsă, dacă nu o cunoașteți ne vom împrieteni cu ea la acest atelier , ace speciale (pentru copii mai măricei sau părinți), fetru, foarfece. Vom realiza buburuze vesele pe care le putem transforma în broșe. Atelierul se adresează copiilor peste 8 ani

8. Atelier de radio cu Monica Irina Chiorpec (vineri, 25 iunie, 12.30 – 14.00)
Atelierul își propune să le ofere participanților o introducere în arta radiofonică, să le dezvolte capacitatea de a deosebi stilurile jurnalistice, deprinzându-se cu diverse tehnici de redactare de materiale radio, improvizație la microfon și spontaneitate, storytelling, dicție și exprimare orală.
Vârsta: +12 ani Numărul de participanți: 6

Preț atelier: 25 de lei/participant
Detalii și înscrieri pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com

 




înapoi la pagina principală
 
inchis