Catre Tur Virtual

Ţăranul vechi nu se înconjura de lucruri multe, strălucitoare şi moarte. Obiectele lui erau puţine la număr, niciodata pur decorative, impersonale, anorganice. Avea la îndemână lucrul viu al mâinilor lui care chinuiau materia şi o înnobilau prin suferinţă. Torturile cânepei, ale lemnului, ale grâului se sfârşesc prin apariţia lucrului martir. Poveştile spun că orice alcătuire aparent umilă a casei, orice lucru domestic are puterea să te salveze de la moarte. În condiţii extraordinare lancea, gluga şi fluierul ciobanului tânăr, străinel, căruia cântecul nu-i dă numele, veghează moartea stăpânului lăsat în paza lor sfântă. Împrejurările grave trezesc energia lucrurilor ţărăneşti. Din aparenţa profană se naşte o putere nebănuită. Un muzeu viu, făcut împotriva lucrurilor moarte, trebuie să rostească aceste sensuri străvechi fără cuvinte

„Poveşti de seară... meţeriste”




Mai mult ca oricând, copiii au nevoie, în această perioadă, de personaje de poveste ca să învețe diferența dintre bine și rău, să înțeleagă lumea în care trăiesc, să se adapteze schimbărilor acesteia și, nu în ultimul rând, să se exprime în relația cu ceilalți. Dragostea pentru cărți se transmite prin lectură. Iar actul lecturii trebuie încurajat din primii ani ai vieţii. Unii părinţi marchează momentele dinaintea somnului de seara a copilului prin ceea ce numim „povestea de seară”, care ajunge, cu timpul, să joace un rol esenţial în ritualul cotidian al celui mic.

Vă invităm, aşadar, la „Poveşti de seară... meţeriste”. Noi, specialiștii din Muzeul Țăranului, am selectat mai multe povești și legende pe care le citim, le înregistrăm şi vi le oferim spre ascultare pe paginile de socializare ale MNŢR, în serile de luni, miercuri şi vineri, de la ora 20:00.

Vă așteptăm cu drag!
 

 


înapoi la pagina principală
 
inchis