To Virtual Tour
Orice carte e un obiect care se citeşte. Uneori, chiar şi un covor ţărănesc este un obiect care poate fi citit. Şi atunci, ce le aseamănă şi ce le deosebeşte?

Le aseamănă faptul că sunt lucrate de mână, bucată cu bucată; de aceea nu sunt două la fel şi nici unul nu e perfect. Le aseamănă faptul că materia lor trebuie pipăită, mirosită, privită îndeaproape şi tratată cu grijă, pentru că este o materie naturală foarte puţin prelucrată, care mai păstrează încă forţa, dar şi perisabilitatea vieţii. Şi le aseamănă faptul că ele reprezintă urma unui gest individual de creaţie şi a unui efort care îţi este destinat ţie personal; există slabe şanse ca (alt)cineva să mai aibă un obiect exact ca al tău.

Unele cărţi-obiect nu mai există decât în biblioteca muzeului, ca exemplare unice. Merită văzute măcar. Altele se nasc acum, cu ocazia vreunei expoziţii sau a vreunui târg. Încearcă să nu le ratezi. Altele vor veni, pe măsura dorinţei fiecăruia. Îţi doreşti o anumită carte-obiect? Propune-o şi poate o vom realiza.

O LUME ÎNTR-UN RECENSĂMÂNT Familie, gospodărie şi societate rurală românească 16 septembrie – 24 octombrie 2021




Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă joi, 16 septembrie 2021, de la ora 17.00, la Sala Media, la vernisajul expoziției O lume într-un recensământ. Familie, gospodărie şi societate rurală românească.


Expoziția, organizată de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român, propune o incursiune în familia și gospodăria rurală din Țara Românească a secolului al XIX-lea. Perspectiva pe care o oferă, însă, diferă de marile paradigme care au abordat aceste subiecte.

Referindu-ne la familie, nu privim ritualurile de trecere și alte obiceiuri; legat de gospodărie, nu casa și curtea se află în centrul atenției noastre. În schimb, revenim la câteva dintre întrebările de bază puse atât de istorici, cât și de sociologi, și a căror răspunsuri încă lasă loc de noutăți. Cât de devreme se fondau familii? Ce fel de rude locuiau în aceeași casă? Ce ne poate spune locuirea împreună despre relațiile sociale din acea epocă?

Pe firul acestor întrebări pătrundem într-o sursă inedită și puțin explorată din punct de vedere al istoriei sociale: formularele primului recensământ general al Țării Românești, din 1838. A fost, de fapt, prima dată când autoritățile românești au încercat să înregistreze toată populația, la nivelul întregii țări: bărbați, femei, copii, indiferent de vârstă, religie, categorie socială.

Am prelucrat registrele a două regiuni, una de la Dunăre, din Dolj, alta de la munte, din actualul județ Argeș. Eșantioanele de populație ne arată atât asemănări între cele două, cât și deosebiri. La câmpie, analiza noastră conduce către ideea unor relații mai strânse între generații. Nevoia de forță de muncă și presiunea de a munci pământul putea însemna o perioadă mai îndelungată de conviețuire între părinți și copiii căsătoriți, amânarea împărțirii averii și a plecării cuplului tânăr din casa părintească. La munte, a trăi separat pare să fi fost o regulă aproape universală. Orice socializare și legături existau între rude, ele se petreceau, mai degrabă, de la o gospodărie la alta, decât în sânul aceleiași gospodării. A locui alături de familia altuia arăta de cele mai multe ori ocrotirea celor mai vulnerabili din comunitate, și mai puțin presiunile economice.

Întreaga anchetă arată interacțiunea dintre mediul geografic, economie și norme sociale, iar eșantioanele alcătuite sunt publicate în baza de date pentru istorie demografică lansată în același timp la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române.

Expoziţia poate fi vizitată la Sala Media, până în ziua de 24 octombrie 2021, de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Intrarea este liberă.
 




back to main page
 
closed