Catre Tur Virtual
EMYA

Proiectul, plasat sub auspiciile Consiliului Europei, a demarat în 1973 şi primele premii au fost decernate cu ocazia unei ceremonii din palatul Rohan de la Strasburg, în anul care a urmat.

De la început, candidaţii trebuiau să fie muzee noi sau muzee supuse EMYA unei reorganizări totale sau unor extensii considerabile care să le permită asimilarea la condiţia unui nou muzeu. Principalul obiectiv a fost întotdeauna descoperirea şi mediatizarea noilor idei din muzeele europene, Europa fiind definită în acest context ca o Europa a Consiliului Europei şi nu cea restrânsa a Comunităţii europene.
Membrii unui juriu internaţional, compus din 13 persoane, îşi pun în joc timpul şi experienţa fără să pretindă niciun fel de retribuţie, cu excepţia cheltuielilor de deplasare care revin muzeului-candidat.

Candidatii sunt evaluaţi după următoarele criterii:
# Colecţiile. Sunt ele semnificative sau interesante?
# Expoziţiile şi discursul acestora. Sunt ele originale şi eficace?
# Serviciile făcute publicului. Cofetăria, restaurantul, standul, parchingul, toaletele. Sunt ele bine concepute şi eficace?
# Ambianţa. Muzeul este cald şi primitor sau îngheţat şi aseptic?
# Gestiunea. Este muzeul bine gestionat?
# Personalul. Relaţiile dintre membrii personalului par bune? Detectează vizitatorul elementele caracteristice unui "razboi civil"?
# Publicaţiile. Ce fel de publicaţii produce muzeul?
# Promovarea şi comunicarea. Sunt ele adaptate şi bine organizate?
# Animatorii. Are muzeul programe ambiţioase?

De la crearea premiului am avut 587 de candidaţi. Cele şase ţări care au furnizat cei mai numeroşi concurenţi sunt: Germania (79), Franţa (65), Anglia (61), Elveţia (57), Olanda (38), Suedia (38).

Daca notăm cu 10 puncte marele premiu şi cu 8 puncte pe cel al Consiliului Europei, iar fiecare menţiune specială cu 5 puncte, ţările aflate în fruntea clasamentului, dupa numarul de puncte, sunt, în ordine, următoarele: Anglia (108), Olanda (98), Germania (96), Franţa (95), Elveţia (65), Suedia (63).

În 1996, premiul a fost acordat pentru prima oară unui muzeu aparţinând unei ţări din estul Europei, Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, ocazie cu care Majestatea Sa Regina Fabiola a înmânat directorului Horia Bernea, trofeul EMYA, statueta The Egg a sculptorului Henry Moore.

În discursul său, Preşedintele Trustului EMYA, domnul Kenneth Hudson, spune:

"Colegii mei şi cu mine avem certitudinea ca Marele Premiu de anul acesta trebuie să revină Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti. Minunatele colecţii de obiecte sunt prezentate şi interpretate cu o maiestrie şi imaginaţie exceptionale, într-un stil propriu, cu impact puternic asupra vizitatorului. Directorul muzeului este iubit şi respectat de colegi, iar formaţia sa de artist l-a ajutat să creeze un muzeu care depăşeşte nivelul tradiţional de prezentare şi care crează un întreg cu mult mai important decât suma părţilor. Horia Bernea este un om excepţional şi suntem siguri ca lumea muzeelor europene va mai auzi multe despre el în viitor. El, ca şi muzeul său, este destinat să exercite o influenţă internaţională."


Alte premii:

* Premiul Margareta Sterian pentru cea mai bună expoziţie a anului (ediţiile 1993, 2001 şi 2003)
* "Premiul ospitalităţii" (desemnat de Ministerul Turismului) în 1995
* Premiile Patrimoniului Cultural Naţional (Premiul Naţional pentru Muzeografie "Horia Bernea" - pentru expoziţia Munca. Focul-Apa-Vântul- 2002, Premiul ,,Vasile Dragut'' - 2002, Premiul ,,Al.Tzigara-Samurcas'' - 2003)
* Premiul Comitetului Naţional ICOM - pentru expoziţia Cahle în 2002
* Premiul Multimedia pentru seria de CD-uri ,,Ochi în Ochi'' în 2002
* Premiul Multimedia pentru ,,Chioşcul Info'' în 2003
* Premiul „Mihai Băcescu” pentru patrimoniu, obţinut în 2004 pentru proiectul de promovare a patrimoniului cultural intitulat Ţinuturile României – Ţara Haţegului, rod al parteneriatului dintre Centrul GeoMedia, Muzeul Ţăranului Român, Muzeul de Geologie şi Muzeul ,,Grigore Antipa''
* Menţiune acordată de Comitetul Naţional Român ICOM în 2005 pentru concepţie tematică doamnei dr. Georgeta Rosu şi doamnei Danièle Malis, autoarele concepţiei tematice a expoziţiei Icoane. Abstractiuni spirituale , vernisata la 17 septembrie 2005, la Chateau – Musée Edgar Mèlik, din Cabriés, Franţa, pentru promovarea exemplară a valorilor culturale româneşti în strainatate.

Ballad of Escape / 5 august - 5 octombrie 2021, Sala MNȚRplusC




Video-show, vernisaj: 5 august, ora 19:30

Artiști: Piotr Armianovski, Olimpiu Bandalac, Marinette Dozeville, Sorin Florea, Halász Glória, Frédéric Liver, Santiago Reyes, Stanca Soare.
Coordonator program și curator: Ilina Schileru
Design de expoziție: Mircea Tancău


Vă invităm la o nouă deschidere în cadrul programului MNȚRplusC, la subsolul Muzeului Național al Țăranului Român, joi 5 august, începând cu ora 19:30. De această dată, MNȚRplusC propune un program integral de artă video sub forma unui comentariu asupra corporalității, a terapiei ca metodă de rezistență și a medierii între corp și spirit.


În contextul pandemiei declanșate în ianuarie 2020, practicile terapeutice încep să câștige teren cu preponderență în fața celor care antrenează direct corpul în acțiuni fizice. Societatea este în căutarea unor forme de escapism cât mai facile, care presupun efort minim și care pot fi practicate din îngrădirea pereților propriei case. Izolarea prelungită provocată de valul pandemic a condus la alienare și a solicitat la maxim corzile rezistenței individuale. Spre deosebire de generațiile care au mai fost puse în fața unor astfel de încercări, astăzi umanitatea s-a putut exprima și în mediul social virtual, unde informația se propagă instant. Dar multitudinea de instrumente pe care le avem la îndemână nu ne-a salvat în mod miraculos de depresie și anxietate, așa cum ar fi de așteptat. La urma urmei fiecare a fost responsabil pentru propriul program și pentru propria capacitate de auto-gestionare a crizei și resursei.

„Les Quatre Milles Coups” (37’) ia forma unui experiment realizat de Frédéric Xavier Liver (FR), în care artistul își propune să supraviețuiască provocării pandemice învățând coregrafia lui Maurice Béjart pe Bolero-ul de Ravel. Întâlnindu-se în 2016 cu Marinette Dozeville (FR), același Frédéric Xavier Liver explorează metode transgresive între artă și societate, prin prisma preocupărilor celor doi cu raportul dintre angajament, joc și performativ. „Breaking the backboard” (10’33’’) este o utopie coregrafică care transformă antrenamentul sportiv (simularea bătutului mingii de basket) într-un dans colectiv prin circularea energiilor și a corpurilor proprii a baschetbalistelor care se transformă în perfomeri.

Lucrarea lui Piotr Armianovski (UA), „A Ballade of Escape” (3’12’’), tratează relația sufletului în raport cu cea a corpului, într-o instanță pre-pandemică lângă Il Giardini în Veneția (2019), în anul în care acesta expune la Pavilionul Ucrainei. Pe versurile poeziei poetului șaptezecist Hrytsko Chubay, care inspiră și titlul acestei expoziții, Armianovski oferă interpretarea lui asupra condiției evadării, așa cum o descrie marele poet ucrainean.

Pe lângă aceste două instanțe pre- și mid-pandemice, Olimpiu Bandalac (RO) participă cu exerciții de respirație pe dublu ecran, într-un film dublu realizat în 2002 „Respiro”- 8’52’’), iar Stanca Soare (RO), o tânără artistă tocmai aclimatizată în București după studiile masterale la Paris, cartografiază coregrafic mișcarea războiului de țesut utilizat timp de secole în gospodăriile tradiționale, într-o tentativă de a lega obiectul de corp și decor. „Cu «I Made War» (6’40’’), mă concentrez pe interacțiunea indirectă dintre corp și obiect. Iau ca subiect principal războiul de țesut, al cărui vocabular textil devine pretext al unei compoziții poetice. Un joc cu sensurile multiple ale cuvintelor îmi permite asta: «shuttle» (șuveică) , «shaft» (urzeală), «horses» (ratieră), «beam» (sul), «warp» (ițe). «Naveta», «raza», «caii» nu mai sunt unelte în frazele arătate, ci subiectele unei povești sugerate. Faptul că unealta de țesut se numește în română «război» dă titlul video-ului.”
Sorin Florea (RO) descrie statusul de bine relativ actual, prin prisma alegerii emoționale: „...dar e alegerea mea”, în montajul „Catch” (19’).

Santiago Reyes (CO), artist columbian care trăiește și lucrează în Franța documentează un performance realizat de el în 2014: „Ce qui est dansé personne ne me l’enlève” (50’22’’), în care descrie un traseu performativ pornind de la sediul atelierului său din Noisy-le-Sec până la Muzeul de Artă Contemporană din departamentul Val-de-Marne, Mac Val. De-a lungul itinerariului care durează aproximativ o oră, Reyes călătorește cu autobuzul și metroul dansând în fața trecătorilor și călătorilor care sunt amuzați sau intrigați de punerea în scenă a unei reprezentații coregrafice în rush-hour-ul parizian.

Cel de-al optulea film, „Three Dances/ Trei Dansuri” (1h15’) este o producție de lungmetraj, un documentar realizat de regizoarea maghiară Glória Halász (HU) care monitorizează traiectoria a trei artiști dansatori emergenți care se antrenează pentru performanță. Filmul relevă eforturile incomensurabile pe care le presupune antrenamentul, eșecul și reușita.

Întregul concept expozițional se rotește în jurul dansului și a integrării corporalității în metode de terapie experimentală sau act artistic. Fiind inclusiv o componentă importantă a actelor șamanice, dansul este strâns legat de condiția umană și transcede barierele de limbaj și culturale, fiind complementar muzicii, un alt teren care comunică nemijlocit oricărei ființe umane fără nevoia mijlocirii unui translator. Folosirea dansului ca instrument în arta vizuală se leagă intrinsec de actul performativ și înglobează o multitudine de reprezentări ale mișcării care implică total sau parțial prezența corpului. În contextul actual dezechilibrat la nivel socio-politic, tema unei balade escapiste prin terapii care implică atât corpul cât și psyche-ul devine aproape inerentă.

Expoziția se poate vizita la Sala MNȚRplusC, până pe 5 octombrie 2021, prin programare pe email la ilina.schileru@gmail.com sau prin telefon: 0726.343.263. În perioada 13-25 august expoziția va fi închisă.
Acces din strada Monetăriei 3.

Parteneri: Institutul Cultural Maghiar București / Magyar Kulturális Intézet Bukarest. Policolor, Aqua Carpatica și Crama Licorna

 



 




înapoi la pagina principală
 
inchis