Catre Tur Virtual
Colecţia de artă religioasă grupează obiecte de artă religioasă, precum icoane pe sticlă, icoane pe lemn, odoare bisericeşti, xilogravuri, cruci şi pristolnice.

Meşteşugul pictării icoanelor pe sticlă, în România a apărut şi s-a dezvoltat ca meşteşug specializat, practicat în centre de iconari răspândite în toată Transilvania, dar şi în Moldova.

Problema zugrăvirii icoanelor pe sticlă nu poate fi elucidată independent de dezvoltarea acestui meşteşug în alte ţări. În aproape toate ţinuturile muntoase ale Europei Centrale (Alsacia, Bavaria, Elveţia, Tirol, Austria de Sus, Boemia, Moravia, Slovacia) este întâlnită arta picturii pe sticlă.

La noi, acest fenomen a luat un caracter de legendă, ale cărui origini au legătură cu un miracol de la sfârşitul sec. al XVII-lea petrecut la Mânăstirea Nicula, din apropierea oraşului Gherla, jud. Cluj.

Se spune că în 1699 o icoană a Sfintei Marii ar fi lăcrămat. Apoi ţăranii şi-au dorit să aibă şi ei copii ale acestei icoane şi le-au creat ei înşişi.

Trebuie totuşi menţionat că răspândirea picturii pe sticlă în Transilvania nu se datorează atât tehnicii specifice ce are la bază copierea unui singur model, ci mai ales condiţiilor social-culturale din Ardeal, la acea epocă. După includerea Transilvaniei în 1699 în Imperiul Austro-Ungar, dezvoltarea culturală a poporului român s-a raportat la circulaţia unor forme de artă şi cultură proprii Europei Centrale, modelată totuşi într-un spirit propriu naţional, ce exprimă mentalitatea şi sensibilitatea satului tradiţional român. Întrebuinţate iniţial ca imagini religioase, icoanele pe sticlă devin, spre sfârşitul sec. XVIII, elemente de decor al interioarelor ţărăneşti.

Simţul decorativ înnăscut al ţăranului român se manifestă prin folosirea unei suprafeţe geometrice pentru o anumită temă. O particularitate a icoanei româneşti pe sticlă o constituie motivele florale şi geometrice ale decoraţiei. Un alt element specific al icoanelor româneşti îl reprezintă simetria compoziţiilor decorative, în sensul unui echilibru în raport cu centrul.

Figurile sfinţilor şi vestimentaţia acestora se face de obicei prin suprafeţe mari, umplute de culoare.

Icoanele zugrăvite de meşterii din Transilvania reprezintă sfinţi obişnuiţi în casa ţăranului, realizaţi într-o manieră proprie ce reflectă profunzimea sufletului acestora. Este impresionantă varietatea chipurilor, expresie a iconografiei ortodoxe, cu diferenţe de la un centru la altul, de la o şcoală la alta.

Gama tematică varia în funcţie de centru, repetând până la saturaţie anumite chipuri lucrate după şablon (numit la Nicula „tipar” sau „izvod” în Şcheii Braşovului); în acelaşi timp erau prezentate şi aspecte originale atât ca subiect, cât şi ca mod de abordare al acestuia. Un astfel de exemplu îl constituie izvoadele lui Matei Ţîmforea din Cîrţişoara, în care apar elemente locale întâlnite în viaţa de zi cu zi a lumii satului: oameni în costume populare, căruţe de tip ţărănesc ardelean, mori de apă, case, animale trăgând la plug, femei torcând, copii în leagăn, etc. Aceste componente sunt întotdeauna transpuse în plan secundar faţă de tema principală. De asemenea, meşterii iconari introduc în structura compoziţiei elemente precum, reprezentanţi ai puterii, incluşi în lumea Iadului ca personaje damnate, scene de familie (Maica Domnului alăptându-L pe Iisus – R 985). Elemente florale sau fundalul cu cer înstelat, ca şi chenarele dau o notă proprie unor centre sau lucrări ale unor meşteri cunoscuţi.

Principalele centre de iconari cunoscute şi reprezentate în colecţia muzeului sunt cele de la Nicula, (Cluj), Laz şi Lancrăm (Alba), Şcheii Braşovului (Braşov), Sibiu şi Făgăraş.

Meşterii iconari erau în general „zugravi de biserici de ţară” sau „popi” (călugări). Sunt cunoscute însă şi numeroasele cazuri ale mirenilor grupaţi în echipe sau pe familii.

Numele multor artişti iconari s-a pierdut în neantul vremurilor, arta lor rămânând anonimă, dedicată doar lui Dumnezeu. Există însă şi iconari ce încep să-şi asume creaţia, semnându-şi şi datându-şi lucrările. Astfel de nume, precum Savu Moga sau Matei Ţâmforea dăinuiesc înregistrate în panteonul marilor creatori, rămânând vii în conştiinţa urmaşilor prin opera lor, conservată în cea mai mare parte în muzee sau biserici.

Icoanele din Şcheii Braşovului sunt în genere datate şi semnate, cea mai veche cunoscută fiind cea a „Maicii Domnului cu Pruncul”, zugrăvită în 1780 de Ioniţă Zugravu. Desenul fin, compoziţia amplă şi echilibrată, coloritul bogat şi armonios al icoanelor din Şchei reflectă, în raport cu icoanele de la Nicula, o stăpânire superioară a mijloacelor de exprimare artistică. Icoane ce o reprezintă pe Maica Domnului, cu salbe de bani mari de aur, pictate pe unul sau două şiruri în jurul gâtului, prezintă aceste elemente de port popular muscelean sau brănean.

În zona Sebeş-Alba se dezvoltă încă din sec. al XVIII-lea două importante centre, atât prin vechimea meşteşugului, cât şi prin frumuseţea picturii. Acestea sunt Laz şi Lancrăm.

Icoanele de Lancrăm se remarcă prin coloritul stins cu fond alb, la cele mai vechi şi cu fond albastru la cele mai noi. Caracteristic pentru aceste icoane este dimensiunea relativ mică a acestora şi faptul că în cadrul lor apar mai multe personaje decât la Nicula.

În jurul Sibiului au fost identificate numeroase centre de pictură pe sticlă, precum Poiana Sibiului, Sălişte, Răşinari, Miercurea, Rahău, Săcădate, etc.

Pictura în regiunea Sibiului se distinge atât printr-un colorit remarcabil în care strălucirea auriului se îmbină cu roşu şi verde, cât şi prin fineţea şi expresivitatea desenului.

În sec. XIX ia amploare şi activitatea centrelor din Ţara Oltului. Aici au lucrat câţiva iconari renumiţi, ale căror nume au putut fi identificate, în mare parte, datorită lucrărilor datate şi semnate.

Unul dintre cei mai însemnaţi este Savu Moga; venit din Gherla, el s-a stabilit în 1843 în satul Arpaşul de Sus, unde a lucrat tot restul vieţii. Se presupune că la venirea lui în Arpaş, stăpânea deja acest meşteşug. Arta lui Savu Moga se eliberează de exigenţele simetriei şi de preocupările decorative, în favoarea elementelor de naraţie pe care le conţine tema. Icoanele sale se remarcă prin eleganţa desenului, varietatea coloritului, dezvoltarea compoziţiilor pe mai multe registre. Temele preferate sunt „Naşterea”, „Sf. Gheorghe” şi „Învierea”.

Colecţia muzeului deţine 26 de piese semnate de Savu Moga. Unele dintre acestea fac parte din valoroasa colecţie a lui Constantin I. Brăiloiu, din care se mai păstrează 37 piese.

Cel mai original dintre zugravii de icoane este însă Matei Ţîmforea. Elev a lui Savu Moga, el se manifestă într-o manieră proprie. Lucrează în satul Cârţişoara pictând prima lui icoană pe la 1859.

Temele sale preferate sunt ample şi tratează subiecte precum „Facerea Lumii”, „Raiul”, „Judecata de Apoi”, „Patimile lui Iisus”, „Cina cea de taină”, „Sf.Ilie”.

Ţîmforea dă dovadă de multă fantezie şi îndrăzneală în modul în care-şi concepe scenele, folosind personaje multe (luate din realitatea cotidiană - bărbaţi şi femei îmbrăcaţi după moda epocii, muzicanţi, un Adam care ară, o Evă care toarce, etc), îngeri, animale fantastice, dispuse pe mai multe registre suprapuse.

Cromatica este foarte personală, dominată de tonuri de roşu şi albastru intens. Chipurile exprimă gingăşie şi personalitate, încadrate de elemente decorative geometrice şi florale. Matei Ţîmforea reuşeşte poate cel mai bine să redea sugestiv stări sufleteşti sau trupeşti: durerea, spaima, seninătatea, sfinţenia, veselia, nepăsarea, violenţa ce se oglindesc pe chipurile oamenilor, sfinţilor sau diavolilor din icoanele sale. 18 icoane pe sticlă şi 5 icoane pe lemn pe care muzeul le tezaurizează sunt atribuite fie lui Matei Ţîmforea, fie şcolii de iconari pe care el a înfiinţat-o.

O notă aparte este remarcată la icoanele din zona Făgăraşului, la care se folosea sticla de glăjă (sticlă subţire de 0,5-1,5 mm, ce conţinea numeroase bule de aer şi „noduleţe, datorate imperfecţiunilor” tehnicii de înmuiere, topire şi de întindere a pastei), produsă în ateliere manufacturiere din Transilvania. Suprafaţa sticlei devenea astfel vălurită, dând în acelaşi timp icoanei o vibraţie deosebită.

Icoanele pe lemn, în număr de 500 de piese constituie o altă categorie de obiecte tezaurizate şi valorificate în importante expoziţii naţionale şi internaţionale.

De altfel din acest fond face parte şi cel mai vechi obiect. Acesta este o icoană a Sfântului Nicolae (R 117), datată 1698.

Icoana de pe teritoriul României, ca şi cele din tot Orientul ortodox, îşi are originea şi determinantele artistice, bizantine. Meşteşugul zugrăvirii de icoane pe lemn a fost practicat şi perpetuat mai ales în mediile mănăstireşti, în ateliere deservite de călugări.

Spre deosebire de icoanele ruseşti sau greceşti, care sunt mai ermetice sau mai abstracte, icoanele româneşti păstrează un echilibru între conţinut şi formă.

Preluând tehnica seculară şi iconografia bizantină cu legile ei severe, iconarii români au conferit operelor lor, cu sau fără ştiinţă, ce era mai apropiat sensibilităţii lor.

Icoanele din Muntenia sunt monumentale, solemne, cu o expresie austeră şi un colorit sobru. Cele din Moldova se remarcă prin graţie şi colorit mai viu.

În Maramureş domină un grafism accentuat de un lirism naiv, iar cromatica este ceva mai ştearsă.

În Transilvania asistăm la izbucnirea violentă a culorilor şi a unui grafism viguros.

În Banat se constată un desen manierist, fin şi un colorit temperat, fără exaltarea petei de culoare.

O tip aparte de obiecte îl constituie crucile de mână şi pristolnicele, în număr de 500 de exemplare, în marea lor majoritate din lemn, obţinute prin achiziţii şi donaţii.

În mod special se remarcă donaţiile lui Marian şi Luminiţa Iacob (185 piese de sec. XIX şi XX din zona Munteniei) şi valoroasa colecţie a lui Constantin Movileanu-Bobulescu (8 piese de sec. XIX din Moldova). Folosite pentru sfinţirea prescurilor, pristolnicele se remarcă prin diversitatea de forme pe care o iau. Cele mai multe dintre pristolnice au forma unor troiţe cu 3 până la 5 braţe, ornamentate prin crestare (Oltenia, Transilvania) şi prin pictare cu pensula (Muntenia, S. Olteniei, Maramureş). Alte pristolnice au forma unor iconiţe, reprezentând-o de cele mai multe ori pe Maica Domnului cu Pruncul (Muntenia), pe Iisus Binecuvântând (Transilvania), pe Sfinţii Mucenici şi Heruvimi (Oltenia, Muntenia).

O categorie aparte o constituie pristonicele circulare din Moldova, din donaţia preotului Constantin Bobulescu. Acestea au aparţinut străbunicului donatorului, cunoscut prescurar din Iaşi, pe numele său Costache Movileanu. Toate pristolnicele au inscripţii cu litere chirilice, sculptate îngrijit şi cu un bun simţ al proporţiilor.

Cruci de piatră, cruci de argint, cruci de mormânt, obiecte de cult (sfeşnice, potire, candele), dar şi cărţi religioase completează tipologia pieselor Colecţiei Religioase.

Tematica sculpturii populare în piatră se leagă de celelalte genuri ale artei populare, ca de exemplu pictura murală religioasă sau a icoanelor pe lemn. Schematismul hieratic ce subliniază ascetismul sau suferinţa, dictate de doctrina bisericească, este în repetate rânduri, anulat de realismul, naiv dar puternic al personajelor. Acestea sunt prezentate sub forme ce vădesc, prin detalii de îmbrăcăminte şi atitudine, asemănări cu personaje din viaţa cotidiană, modele din imediata apropiere a creatorilor. Astfel, Fecioara Maria este îmbrăcată cu fustă şi cămaşă încreţită, fotă şi mărgele la gât, Sfânta Elena are opreg cu franjuri, Sfânta Filofteia este o ţărancă simplă ce transportă apa cu găleata, Adam poartă opinci cu nojiţe, etc.

Colecţia muzeului deţine aproape 70 de exemplare de cruci de piatră, achiziţionate din judeţul Ilfov (sat Dobroeşti), Ialomiţa (sat Alexeni – cca. 50 de piese), Hunedoara (satele Gurasada şi Lunca Moţilor), Alba (sat Ţebea) şi Bistriţa – Năsăud (sat Livezi).

Fondul de cărţi religioase numără 6 exemplare ale Noului Testament, Biblia (3 exemplare), 10 cărţi de rugăciune

În anul 1997, colecţia s-a îmbogăţit cu un fond de excepţie de 20 de manuscrise religioase, opera miniaturistului Picu Pătruţ (1818-1872). Ţăran autodidact, originar din Sălişte, Sibiu, călugărit în 1849 la Mănăstirea Cheia şi înapoiat apoi în satul său natal, Picu Pătruţ a creat o operă unică în tezaurul artei noastre. Miniaturist, imnograf şi imnolog, copist al unor lucrări de seamă ale înaintaşilor şi contemporanilor săi, Picu Pătruţ este un reprezentant remarcabil al geniului popular românesc din secolul trecut. Opera sa cuprinde versuri originale, în stil popular, descriind vieţile sfinţilor şi evenimentele principale ale Vechiului şi Noului Testament, dar şi versuri cu caracter social, moral şi patristic preluate din creaţia unor antecesori sau contemporani, ca Anton Pann, Ioan Tincovici, Ioan Barac, Vasile Aaron, etc.

Din 15 februarie, la Muzeul Național al Țăranului Român încep Atelierele De Acasă MȚR




Poveștile ne apropie, ne transformă, ne dăruiesc prieteni și aventuri de neuitat. Ele rezistă în timp și în fața tuturor dificultăților, ne dau forță și încredere și ne aduc împreună.


Atelierul de Creativitate de la Muzeul Național al Țăranului Român propune copiilor cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani revenirea la atelierele de după sau în loc de școală, în care poveștile sunt transpuse în teatru de umbre, în scrisori și felicitări ștampilate, în povești audio, în animații, în expoziții virtuale și, de ce nu, în muzee personale deschise prietenilor și familiilor chiar în sufragerie.

Atelierele propuse în cadrul proiectului #AteliereDeAcasăMȚR fac apel la creativitate, la tehnici tradiționale și la abordări multidisciplinare și se vor desfășura pe platforma online Zoom, săptămânal, începând cu 15 februarie 2021, conform programului anunțat pe pagina de FB – Educație Muzeală MȚR, dar și cu posibilitatea înscrierii unui grup școlar pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com în vederea stabilirii unui tip de atelier și a unui interval orar adecvate grupului.

Prețul unui bilet: 25 de lei/participant (în preț nu sunt incluse și materialele necesare realizării atelierelor, lista materialelor urmând a fi comunicată fiecărui participant după confirmarea plății).
Durata unui atelier: 1 oră
Participarea la ateliere se face numai pe bază de înscriere (pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com sau completând formularul de înscriere.


Ateliere de construcție scenografică cu Beatrice Iordan
(în fiecare miercuri, de la 14.00 la 15.00)


1. Povești ștampilate – felicitări și scrisori pentru cei dragi


După ce ne vom cunoaște, vom povesti un pic despre obiceiul de a dărui și de a trimite scrisori și felicitări. Acum, când comunicarea este mult facilitată de căile de interacțiune online, mai trimitem scrisori sau felicitări? Dacă da, cui le trimitem și cum?
După ce vom discuta despre posibilitățile pe care le avem, în zilele noastre, de a ne apropia de oamenii dragi aflați la distanță, încercăm să descoperim, cu ajutorul poveștilor, prin ce mijloace comunicau oamenii de odinioară cu persoanele aflate la distanță.
După discuții, vom trece la realizarea propriu-zisă a felicitărilor folosind tehnici de realizare a ștampilelor, desen și scriere creativă.
La sfârșit, ne vom bucura de felicitări, printr-o mică expoziție online, prezentând colegilor participanți lucrările care au luat ființă.
Tema atelierului se va realiza în cadrul unui singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

2. Buchețel de flori din lână

Folosind lână netoarsă (dacă nu o cunoașteți ne vom împrieteni cu ea la acest atelier), ace speciale (pentru copii mai măricei sau părinți), fetru și foarfece, vom realiza un buchețel de flori pe care îl putem dărui cuiva drag.
Tema atelierului se va realiza într-un singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

3. Masca - Personaje din basme populare românești

Folosind tehnica de papier-mâché, vom realiza o serie de măști care să reprezinte personaje din diferite basme românești. Tipologii de personaje: Baba Dochia, Moșul, Făt-Frumos, Zmeul, Sfânta Duminică, Zgripțuroaica etc.
Tema atelierului se va realiza în cadrul a două întâlniri.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

4. Păpuși din hârtie. Făt- Frumos și Ileana Cosânzeana

Folosind hârtia mare de împachetat, vom realiza cele două personaje mult îndrăgite ale basmului românesc - Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana.
Tema atelierului se va realiza în cadrul unui singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

5. Păpușă pe deget. Degețica

Folosind un material special care are drept calitate uscarea rapidă, vom realiza personaje mici, cât un deget, pe care le vom putea „juca” în mici scenete inventate de micii participanți.
Tema atelierului se va realiza într-un singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

6. Păpuși din lână. O jucărie bună de pus pe pernă

Folosind lâna netoarsă, ace speciale, foarfece, ne vom împrieteni cu lâna, „modelând-o” în mici figurine moi și pufoase, bune de strâns în pălmuțe înainte de culcare.
Tema atelierului se va realiza într-o oră de atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

7. Satul vesel

Ne vom închipui cum arată un sat vesel, plin de lumină și culoare, și vom încerca să îl redăm și noi realizând un mic sătuc tridimensional cu ajutorul unor sârme sau crenguțe de copac, lipiciuri și hârtie moale transparentă. Vom ilumina totul la sfârșit cu mici lanterne care vor da viață satului nostru.
Tema atelierului se va realiza într-o oră de atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.


Ateliere de imaginat și construit cu Valentina Bâcu
(în fiecare joi, de la 14.00 – 15.00)


1. Atelier de construit jurnale de poveste


La atelierul de Construit jurnale de poveste, îți vei construi jurnalul după chipul și asemănarea personajului/ personajelor de poveste preferate. Te poți gândi la o fortăreață închisă sau păzită cu strășnicie de un balaur cu șapte capete sau de un dragon adormit, în care gândurile tale să fie ferite de ochii celorlalți. Sau poți să-l construiești sub forma unul balon pregătit să te poarte în ținuturi îndepărtate. Ori, de ce nu, sub forma unui palat, în care se pregătește cel mai important bal al anului și la care-ți inviți toți prietenii.
Se poate realiza în cadrul unui singur atelier.
Vârsta recomandată - peste 7 ani

2. Atelier de realizat povești prin tehnica linogravurii

La atelierul de realizat povești prin tehnica linogravurii, ne imaginăm că suntem din nou împreună. „Săpând” după inspirație și după atenție la detalii și la simplitate. Regăsind plăcerea de a realiza manual și de a produce serii, dar fără a apela la tipar sau imprimantă. Doar cu o bucată de linoleum, dăltițe, cerneală colorată și multă imaginație.
Atelier recomandat copiilor peste 10 ani.
Se poate realiza și sub forma unui modul cu 2-3 întâlniri, și sub forma unui atelier de introducere în tehnica linogravurii (cu o singură întâlnire).

3. Atelier de animație

Prinți, prințese, balauri cu trei capete, iepuri fricoși sau, dimpotrivă, iuți de picior și gata să se ia la întrecere cu trei zmei deodată. Iată câteva dintre personajele care au prins mișcare în cadrul atelierelor de animație Muzeul la cutie. Dacă ai între 8-12 ani și te gândești serios că rolul de regizor, scenarist sau animator ți s-ar potrivi și-ți plac și poveștile țărănești sau basmele populare (sau ești curios să le descoperi), te aștept la un atelier de realizare animație.
Tehnica pe care o vom utiliza este cea de stop-motion, așa că înarmează-te cu muuultă răbdare înainte de toate, fiindcă va fi nevoie de mii de cadre pentru un minut de animație. Dar nu-ți face griji, vei lucra în echipă – chiar dacă la distanță - cu alți tineri talentați, ca în orice producție video. Vei învăța să creezi un story-board, să negociezi situații și să găsești soluții atunci este nevoie.
Numărul maxim de participanți: 10 copii, cu vârsta peste 8 ani.
Atelier realizat în cadrul a două întâlniri.

4. Ce vedem când privim?

Ți s-a întâmplat vreodată să dai peste o fotografie alb-negru, îngălbenită la colțuri, într-un raft al (stră)bunicilor, și să te izbească asemănarea cu străbunica/străbunicul? Evident, diferă veșmintele, podoabele și alte accesorii, precum și faptul că personajul ”pozează”, pe când tu ești obișnuit/ă mai mult cu selfie-urile.
Dar privirea blândă o regăsești și-n ochii bunicii/bunicului atunci când îți spune povești. Cu cât privești mai mult, cu atât începi să observi mai multe asemănări - și ție îți place să porți părul într-o parte sau cu împletituri sofisticate, haine înflorate sau eșarfe de mătase.
Cu ajutorul fotografiilor din Arhiva de Imagine MȚR, te provoc să te oprești pentru o oră, să privești și să (te) gândești într-o fotografie din alte vremuri.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 10 ani.
Se poate realiza și sub forma unui modul cu 2-3 întâlniri sau sub forma unui singur atelier.

5. Muzeul din sufragerie

„Oare ce-i trebuie unui muzeu să placă publicului?”
Păi, în primul rând, să fie distractiv, ar spune cineva. Dar să aibă și un conținut valoros, interesant, inedit, ar spune altcineva. Să te încânte. Să-ți spună o poveste. Să-ți placă să-l traversezi. Și să revii cu prietenii. Și sper să mai descoperim împreună și alte lucruri. Fiindcă, în perioada aceasta, când accesul la vizitarea muzeelor și a expozițiilor este limitat, te provocăm să-ți imaginezi propriul muzeu și să-l deschizi chiar în sufrageria casei tale. Poți să-ți inviți părinții, frații și, pe rând, prietenii. Sau poți realiza, de ce nu, chiar un tur virtual pentru prietenii cu care nu te poți vedea.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.


Atelierul de redactare de rubrici radio cu Monica Chiorpec
(în ultima zi de vineri a lunii, de la 14.00 – 15.00)


Noul format, adaptat mediului virtual în perioada de izolare, al atelierului de radio le propune copiilor cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani o viziune proaspătă și inedită asupra radioului, în ton cu vremurile pe care le traversăm cu toții, dar și cu identitatea și specificul MȚR. Participanții vor învăța cele mai importante lucruri despre tendințele actuale din lumea radioului, se vor deprinde cu câteva tehnici de bază în redactarea de diferite materiale radiofonice și vor înțelege fenomenul fake news.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 10 ani.
 




înapoi la pagina principală
 
inchis